Persoanele care locuiesc lângă drumuri aglomerate ar putea avea un risc mai mare de Parkinson, potrivit unui studiu

Legătura dintre zgomot și boala Parkinson

Fiecare creștere de 11 decibeli (dB) în zona cea mai expusă a unei case majorează riscul de Parkinson cu 3%. În schimb, în partea mai liniștită a casei, riscul crește cu 4% pentru fiecare 9 dB suplimentari de zgomot, conform Euronews.

,,O astfel de latură mai liniștită, unde nivelul de zgomot este cu cel puțin 10 dB mai scăzut decât în alte zone ale locuinței, poate funcționa ca o barieră protectoare”, susțin autorii studiului. Ei au remarcat că lipsa unei astfel de zone liniștite expune locuitorii la un zgomot constant, cu efecte mai nocive asupra sănătății, mai ales în timpul nopții.

Zgomotul și mecanismele biologice ale riscului

Expunerea cronică la zgomot poate afecta somnul, esențial pentru sănătatea creierului, și poate declanșa răspunsuri de stres sistemic. De asemenea, zgomotul poate provoca ,,neuroinflamație” și stres oxidativ în creier, în special în regiunile responsabile de producția de dopamină.

Potrivit cercetărilor, boala Parkinson este a doua cea mai frecventă afecțiune neurodegenerativă la nivel mondial, afectând peste 11 milioane de persoane. Se estimează că această cifră se va dubla în următoarele decenii, pe măsură ce speranța de viață crește.

Reducerea poluării fonice, o prioritate pentru sănătatea publică

,,Identificarea factorilor de mediu modificabili este o prioritate de sănătate publică”, a declarat Fernando Alonso Frech, neurolog și cercetător la Centrul de Neuroștiințe Comprehensive HM CINAC, care nu a fost implicat în studiu.

El a subliniat că proporția mare a populației expusă zgomotului de trafic face ca impactul asupra sănătății publice să fie semnificativ. ,,Aceste concluzii întăresc importanța politicilor care vizează reducerea poluării fonice urbane prin măsuri precum planificarea urbană, barierele fonice sau optimizarea designului rezidențial”, a adăugat Frech.

Boala Parkinson se manifestă printr-o gamă largă de simptome, care pot varia de la un individ la altul. Acest lucru poate face ca, uneori, această maladie să fie confundată cu alte afecțiuni neurologice, iar diagnosticul să fie pus cu întârziere. Cu peste 40 de posibile semne, această gravă afecțiune influențează în special controlul mișcărilor și coordonarea, dar și alte aspecte ale sănătății fizice și psihice. Simptomele sunt clasificate în două mari categorii: motorii și non-motorii. Iată care sunt acestea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE