Țara din Europa care și-a construit o „lume” sub pământ: are peste 1.400 de tuneluri și 370.000 de buncăre și poate adăposti peste 9 milioane de oameni

Elveția, țara construită și la suprafață, și sub pământ

Elveția nu și-a construit doar drumuri, căi ferate și orașe la suprafață. Sub munți, sub clădiri și sub infrastructura de zi cu zi există o rețea uriașă de tuneluri, galerii și adăposturi de protecție civilă, atât de mare încât poate fi descrisă ca o adevărată „lume” sub pământ.

Țara are peste 1.400 de tuneluri, potrivit platformei oficiale About Switzerland, iar rețeaua subterană include tuneluri feroviare, tuneluri rutiere, galerii tehnice și pasaje construite pentru a traversa Alpii, pentru a lega regiunile între ele și pentru a proteja infrastructura de la suprafață.

La această rețea se adaugă aproximativ 370.000 de adăposturi private și publice de protecție civilă, potrivit Oficiului Federal Elvețian pentru Protecția Populației. Aceste spații, numite adesea buncăre, au în total aproximativ 9 milioane de locuri, suficient pentru întreaga populație a Elveției în caz de urgență.

Pentru un turist sau un navetist, totul poate părea banal atunci când trenul intră într-un tunel, lumina dispare câteva minute, apoi garnitura iese din nou la suprafață. În realitate, aceste pasaje fac parte dintr-un sistem construit în decenii, care leagă nordul și sudul țării, protejează Alpii și permite transportului să continue inclusiv în condiții dificile.

Această „lume” sub pământ nu înseamnă doar tuneluri celebre. Înseamnă și drumuri ascunse în munți, galerii de acces, spații tehnice, adăposturi de protecție civilă, instalații pentru siguranță și infrastructură folosită zilnic fără ca oamenii să o observe.

Peste 1.400 de tuneluri într-o țară de munți

Elveția are peste 1.400 de tuneluri pentru că geografia țării a impus asta. Alpii traversează o mare parte din teritoriu, iar legăturile dintre cantoane, orașe și regiuni nu puteau depinde doar de pasuri montane, drumuri expuse și trasee care pot fi închise de vreme.

Tunelurile au devenit astfel o soluție pentru transport, economie și siguranță. Unele sunt folosite de trenuri, altele de mașini și camioane, iar altele sunt galerii tehnice sau de protecție. Împreună, ele formează o infrastructură care permite Elveției să funcționeze ca o țară compactă, deși relieful este dificil.

Cel mai cunoscut exemplu este Tunelul de bază Gotthard, lung de 57,1 kilometri. Este cel mai lung tunel feroviar din lume și traversează Alpii între nordul și sudul Elveției. În același sistem de mari tuneluri alpine se află și Lötschberg, de 34,6 kilometri, și Ceneri, de 15,4 kilometri.

Aceste proiecte nu au fost construite doar pentru viteză. Ele fac parte dintr-o strategie mai amplă prin care Elveția a încercat să mute transportul greu de pe șosea pe calea ferată, să reducă traficul din văile alpine și să protejeze localitățile aflate între munți.

370.000 de adăposturi pentru populație

Partea mai puțin vizibilă, dar la fel de spectaculoasă, este rețeaua de adăposturi de protecție civilă. Elveția are aproximativ 370.000 de adăposturi private și publice, cu aproximativ 9 milioane de locuri disponibile pentru populație. Asta înseamnă că, în caz de urgență, țara are capacitate de adăpostire pentru toți locuitorii săi. Este una dintre cele mai mari rețele de acest tip din lume raportat la populație și face parte din cultura elvețiană de pregătire pentru situații de criză.

Ele sunt spații de protecție civilă, construite pentru situații excepționale. Unele se află în clădiri private, altele sunt publice, iar autoritățile elvețiene au reguli clare pentru întreținerea și folosirea lor. În mod obișnuit, multe astfel de adăposturi sunt integrate în viața de zi cu zi. Unele pot fi folosite temporar pentru depozitare sau alte scopuri, însă trebuie să poată fi readuse la funcția de protecție atunci când situația o cere.

De ce Elveția are atâtea buncăre

Rețeaua de adăposturi a Elveției are legătură cu istoria țării, cu neutralitatea ei și cu politica de pregătire pentru crize. Începând din a doua jumătate a secolului XX, autoritățile elvețiene au tratat protecția populației ca pe o responsabilitate permanentă, nu ca pe o măsură de ultim moment. De aceea, adăposturile au fost construite sistematic. În multe cazuri, ele au fost integrate în clădiri, subsoluri și spații civile, pentru ca fiecare locuitor să aibă acces la un loc de adăpostire în caz de război, dezastru sau altă situație majoră.

Această abordare explică de ce Elveția are astăzi o infrastructură subterană care nu poate fi redusă la tuneluri pentru trenuri sau drumuri și este un sistem care combină transportul, protecția civilă, siguranța și capacitatea statului de a funcționa în condiții grele.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE