Este principalul motiv al divorțului! Care e treaba cu lipsa de comunicare

Dar nu, nu e o fiță. Majoritatea cuplurilor se despart din cauza lipsei de comunicare, în cele mai diverse contexte. Lipsă de comunicare atunci când nu știi să precizezi lucrurile de care ai nevoie, de exemplu. Poate că ai nevoie de mai mult spațiu personal, de ceva singurătate. Și soțul sau soția ta este genul atașant ca marca de scrisoare. Și îți reproșează că ai vrea să pleci de unul  singur la munte, la pescuit, la fotbal. Sau el are sindrom de abandon pentru că nevasta vrea să iasă la o cafea cu amicele în oraș sau la un film cu sora ei. Dacă tu ești cel care ar vrea să respire puțin de unul singur și nu să stai toată ziua cu perechea ta ca un cuplu de siameze ce nu au putut fi separate după naștere, atunci trebuie să înveți să comunici. Să spui calm, dar ferm că ai nevoie de clipe de singurătate, de spațiu, de pauze dese. Că revederea e cu atât mai plăcută cu cât ți se face dor. Minte frumos dacă altceva nu merge.

Sau poate că nu știi să ceri ajutorul. Copiii s-au obișnuit să te cheme pe tine când le trebuie ceva. Pentru că mama sau tata, celălalt părinte, sunt un fel de mobilă de bucătărie, nu prea răspund la nevoile lor. Pe care copiii, spre deosebire de adulți, știu să le vocalizeze. Și atunci tu, părintele care stă alături de ei și se simte depășit de toate nevoile lor, ajungi să gândești amar, plin de ranchiună și de furie la adresa soțului (sau soției, de ce nu) care preferă să muncească în weekend numai să nu fie prezent/ă în familie, acolo unde e nevoie de el sau de ea. Pentru că, să o spunem pe cea dreaptă, familia poate fi deseori un stres. Și uite-așa ajungi să te desparți la un moment dat, dacă îți dă mâna, pentru că nu comunici. Poate că ai urlat tu odată că nu mai poți, dar mesajul acesta nu a fost auzit. Perechea ta cea indiferentă și-a spus că îți va trece, că e numai o isterie obișnuită de a ta. Dar asta nu e comunicare. A urla nu e comunicare.

Dar ce e comunicare? Și de ce ar trebui să învățăm toți în școala generală lecții de comunicare?

Comunicare înseamnă să stai calm la masă cu „dușmanul“ și să discuți deschis, fără să ridici vocea. Dacă ți se pare că nu te aude, repeți. Dar tot cu vocea măsurată. Înseamnă să asculți ce are de spus și celălalt, fără a-l întrerupe. Înseamnă să vrei să păstrezi relația respectivă, să te lupți pentru ea. Înseamnă să spui deschis, fără frică și fără vină, ce ai de spus. Mai ales fără teamă. Fără teama de a fi judecat, minimizat („Hai, dragă, că dramatizezi…“), fără teama de a fi ignorat („Ce? Ai și tu ceva de zis aici? Măi să fie…“). Înseamnă să fii respectat și să respecți.

Este valabil și în relația cu nevasta, și în cea cu copiii și în cea cu șeful. Dacă simți că lucrurile nu decurg așa, poate că ar trebui, după o analiză atentă și pe o perioadă mai lungă a stilului de comunicare, să schimbi și nevasta și șeful. Copiii mai păstrează-i. Se educă.

Articol realizat de Iuliana Alexa, redactor șef PSYCHOLOGIES România

Îi puteți scrie Iulianei Alexa la: iuliana.alexa@ringier.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE