Europa nu e binevenita la Cuca Macai

Doua sunt ”marcile inregistrate” ale satului Macai, din comuna Cuca de Arges: lacurile din curtile satenilor si tuica de Cuca. Asta daca nu punem la socoteala vorba cu iz de insulta  “Parc-ai fi din Cuca Macai”, care il face pe omul caruia ii este adresata sa inghete de rusine. Nimeni nu mai stie de unde s-au ales locuitorii de la granita cu judetul Valcea cu renumele acesta atat de putin magulitor.

Cert e ca oamenii au aflat de la televizor ca Romania va intra in Uniunea Europeana la 1 ianuarie 2007 si incearca acum sa-si imagineze proportiile celei mai insemnate dintre schimbarile care vor interveni in viata lor: din aproape un kilolitru de tuica produsa de o familie, cu care sunt liberi sa faca ce vor, satenii vor mai avea dreptul doar la 50 de litri. Diferenta inseamna, pentru unii, promisiunea unor bani gramada primiti de la stat, pentru altii, regretul ca vor chefui mai putin. 

“Cand spuneati ca intram in Uniunea Europeana? La 1 ianuarie 2007? Pai pana atunci mai avem timp de tuicareala. Sa facem tuica, sa bem si sa chefuim”. Asa au intampinat taranii din Cuca Macai vestea intrarii Romaniei in Uniunea Europeana la inceputul anului viitor. In ultima vreme oamenii au primit tot felul de avertismente cu privire la felul in care se va schimba viata lor, in bine sau in rau, dupa mult asteptata integrare.

“E ca in bancul acela cu petitorul care vine la o fata mare si spune: voi faceti nunta, dar nu stiu daca va fi bine. Ce rost are sa ne intrebam daca va fi bine sau va fi rau? Ce-o fi o fi. Sa dea Dumnezeu sa ne aduca Europa viata fericita, numai sa nu fie ca pe vremea lui Ceausescu. Viata care s-a petrecut sa n-o mai avem”, incearca o previziune asupra viitorului tanti Floarea Carlea. Are 77 de ani si a fost toata viata croitoreasa. “Am facut carpeala cu omenirea. Mai am putin si implinesc 80 de ani. De acum ma astept sa ma duc sa le carpesc hainele si alora de pe lumea cealalta, ca s-or fi rupt”.

Chiar daca nu stie foarte exact in ce intram, in NATO sau in UE, fata lui tanti Floarea a auzit de la televizor ca viata taranilor se va schimba. “N-o sa mai taiem porcul la Craciun cum facem noi de-o viata. Va trebui sa-l ducem undeva, la un centru, unde sa-l electrocuteze. Dar eu nu cred ca oamenii or sa ia porcul in spinare ca sa mearga cativa kilometri cu el si dupa aia sa aduca acasa carnea taiata. Doar n-o sa renuntam la libertatea in care traim acum ca sa ne fie mai rau”. De altfel, satenii din Macai nu sunt tocmai straini de normele europene. Nu de mult au pus “cercei europeni” in urechile animalelor din batatura. “Umbla bietele animale cu cercei in urechi. Cica asa le recunoastem mai bine”, pufneste in ras femeia de 30 de ani. “Parca altfel nu le recunosteam. Ce, eu nu stiu care e capra mea? Oricum, am auzit ca dupa ce intram in Uniunea Europeana nu mai avem voie sa lasam animalele libere pe ulita”.

In curtea lui Marian Ionescu domneste pesimismul. “Stati sa-l chem pe sotul, ca el stie mai bine cum e cu integrarea asta”, ne intampina sotia lui Marian, care spala niste rosii mari cat pumnul unui barbat in putere. “Eu nu cred ca va fi bine. Poate baiatul meu, care are 7 ani acum, sa prinda vremuri mai bune cand s-o face mare. Noi o sa ne chinuim in continuare. Cine a dus-o bine pana acum o s-o duca si in continuare”. Pentru Marian si pentru mama lui, de 77 de ani, Uniunea Europeana inseamna mai multi bani de dat, mai degraba, decat fonduri pentru dezvoltarea agriculturii.

“Ma tem sa nu cadem din balta-n sant, ba inca intr-un sant foarte adanc”, adauga Elena Ionescu. “Deja   ne-au bagat impozite. Pe vremea lui Ceausescu statul mai mult ne lua decat ne dadea. Atunci oftam si nu stiam de unde sa scoatem banii”.

„E usor de intrat, dar e greu de trait in Europa”

Dar cu adevarat centrul satului Macai din comuna Cuca e intr-un hangar in care se afla o instalatie de distilat vestita tuica. Taranii, stransi in jurul vasului in care curge lichidul datator de buna dispozitie, isi dau cu parerea despre Uniunea Europeana. “Va spun eu, e usor de intrat, dar e greu de trait acolo”, spune nea Gheorghe, de 82 de ani. “Dar eu nu mai astept nimic. Vedeti aici, in stanga, e un cimitir. Eu acolo ma duc. Voi duceti-va in Europa”, adauga batranul pentru care lumea nu mai are nici un secret de dezvaluit.

Si-au facut „lacuri” in curte

Cea mai mare problema a satenilor din comuna Cuca este lipsa apei.  Oamenii s-au descurcat cum au putut, asa ca in aproape fiecare gospodarie gasesti un lac adanc de 2, 3, 4 sau chiar 5 metri, dupa cum a fost sapat, manual sau cu excavatorul, in care se aduna apa de ploaie. Gheorghe Mitel foloseste apa din lacul din gradina la spalat si la adapatul vitelor. Pentru apa de baut trebuie sa bata un drum de un kilometru, cu piciorul, pana la prima fantana.

Urmărește-ne pe Google News