EXCLUSIV. Interviu cu primarul din Odesa, Ghenadie Truhanov, acuzat de Zelenski: „Odesa este un oraș liber și cosmopolit. Respectați-ne așa cum suntem!”

• Pe 29 octombrie președintele ucrainean Volodimir Zelenski a cerut Serviciului de Securitate al Ucrainei și Ministerului de Interne să verifice acțiunile și declarațiile primarului din Odesa, ca urmare a unei petiții semnate de peste 25.000 de mii de odesiți, care susțin că Truhanov este loial Rusiei. De ce? Printre altele, pentru că refuzat să demoleze monumentul Ecaterinei a II-a. L-am căutat pe primarul vizat.

Libertatea:  Ce înseamnă Odesa pentru Putin?
G.T.: Putin este obsedat de acest oraș. Atât. Nu-l va bombarda ca pe Harkov sau orice alt oraș din Ucraina, pentru că își dorește să obțină capitala maritimă, perla de pe Marea Neagră, cum se cântă într-un cântec faimos, intact. 

„Odesa este Ucraina”

– Dar pentru ruși ce înseamnă Odesa?
– Rușilor le place să perceapă Odesa ca fiind orașul lor. Ei declară că Odesa este un oraș rusesc. Această fabulă, această ipoteză a fost născocită tot de dânșii. Odesa este respectată și iubită în toată lumea. Și, desigur, pentru ei, să spună că acest oraș – autentic, frumos, colorat, inedit, asemuit cu o perlă de pe litoralul Mării Negre – e al nostru, e un motiv de mândrie. În realitate, Odesa este Ucraina. Și mereu așa a fost. Agresorul din Kremlin reinventează istoria cum vrea el, și încearcă să justifice atacurile anexărilor regiunilor din Ucraina prin faptul că acestea cândva au făcut parte din Imperiul Rus. 

Recomandări

Călin Georgescu, prima reacție după decizia CCR. A refuzat să îndemne alegătorii spre George Simion sau alt candidat

În ciuda faptului că Ecaterina cea Mare a decretat fondarea orașului, istoria ulterioară denotă apartenența europeană a Odesei. E o pleiadă de nume occidentale care au stat la rădăcinile orașului: francezii – ducele de Richelieu și contele de Langeron, spaniolul Jose de Ribas și mulți alții

„Aici a fost scrisă formidabila piesă italiană O sole mio”

Într-adevăr, pe aici a trecut Pușkin și a scris niște versuri frumoase, dar asta nu înseamnă că aici e „Lumea rusă”. A venit, a chefuit, s-a distrat, a scris o poezie despre Odesa, atât. Tot aici a fost scrisă formidabila piesă italiană „O sole mio”. Generații de greci s-au perpetuat în acest oraș. Rușii preferă să nu ia în considerare aceste fapte. Imperiul mereu ne-a asuprit. În acest sens este relevant episodul despre șpaga cu portocale, când, în iarna lui 1800, magistratul orașului i-a transmis țarului Pavel 3000 de citrice perfecte, ca să-l măgulească și să obțină de la el un împrumut de 250 de mii de ruble pentru a relua construcția portului, într-un moment de criză economică extrem de severă pentru orășeni. Nimeni din conducătorii imperiului n-a investit de bună voie în acest oraș. Oamenii mereu au fost aici pe cont propriu. Ei obțineau credite, făceau comerț, și investeau în infrastructura orașului. 

Recomandări

Ucraina acceptă propunerea americană privind încetarea imediată a focului și primește din nou informații secrete. Mesajul lui Volodimir Zelenski

„Nici o legătură cu acest teritoriu”

– Între zona transnistreană și Odessa existau legături foarte strânse, în special comerciale și economice, încă din perioada sovietică.  Care este atitudinea față de Transnistria astăzi?
– Nu vreau să mă implic în politica internă a statului vecin. E o problemă ce vizează exclusiv Moldova. Transnistria este un teritoriu nerecunoscut și singura legătură care există între noi este granița comună. Am fost în Transnistria în copilărie. Până și acum îmi amintesc de livezile de mere din Tighina. Războiul ne-a schimbat atitudinea noastră față de acest teritoriu. Atât timp cât există riscul să vină o lovitură asupra țării noastre din partea trupelor ce staționează acolo, nu putem menține nici un fel de legătură cu acest teritoriu. Până acum nu am auzit o poziție clară din partea așa-numitelor autorități de la Tiraspol cu privire la acest război. 

Recomandări

Kremlinul se implică direct în alegerile din România: „Fără Georgescu vor fi ilegitime”

Despre învinuirile de loialitate pentru Rusia: „Am făcut mai multe pentru această țară decât mulți care strigau în gura mare că sunt cei mai fideli fii ai acestui pământ”

– Câți trădători au fost identificați în Odesa?
– Nu cunosc. De asta se ocupa serviciile noastre speciale. 

– Vi s-a întâmplat așa că printre trădătorii identificați să fie vreo persoană pe care o cunoașteți și despre care anterior nici nu v-ați fi gândit că ar fi capabilă de trădare de patrie?
– M-ați surprins cu această întrebare. Nu-mi aduc acum aminte. Dar această fraza „n-aș fi admis”, sau „nu m-aș fi așteptat” este foarte interesantă pentru mine, pentru că la început de război, s-a găsit multă lume care să spună că nu s-a așteptat de la mine să adopt o poziție atât de fermă împotriva invaziei. Acest lucru, nu vreau să spun că m-a ofensat, dar cel puțin m-a mirat. De-a lungul vieții, am demonstrat de fiecare dată că sunt un patriot, și am făcut mai multe pentru această țară decât mulți care strigau în gura mare că sunt cei mai fideli fii ai acestui pământ. De exemplu: de la Truhanov nu v-ați așteptat, dar de la Ilia Kiva?  V-ați așteptat? Acela la fiecare ocazie apărea în port național, și acum de pe ecranele posturilor rusești declară că trebuie de aruncată o bombă atomică peste Ucraina. 

CONTEXT: Până la război, Ilia Kiva a fost unul dintre cei mai vocali politicieni ai Opoziției din Ucraina. El fugise din țară pe 30 ianuarie, la mai puțin de o lună de la declanșarea invaziei. Ulterior, Kiva a apărut în emisiunile de propagandă ale Kremlinului, cerându-i lui Putin să arunce o bombă atomică peste orașul Liov. 

– Dar dumneavoastră v-ați așteptat că Ilia Kiva va trăda?
– Nu, pentru că, în primul rând, nu m-am așteptat să aibă loc un război. Cât despre el, era clar că e un personaj populist, care pozează pentru camere, și nimic patriotic sau fundamental nu conținea în el. 

„El știa că trebuie să strige mai tare decât alții, că asta prinde și că asta se plătește”

Acum parcă aș spune că era ușor de înțeles ce joc ducea, și nu-mi pot răspunde, de ce nu s-a găsit nimeni să-l aresteze și l-au lăsat să fugă din țară. Ce ține de zvonurile care se lansează cu privire la persoana mea, toate sunt niște trucuri politice. Nimeni nu-mi invocă că sunt un primar rău. Am vrut să fiu un primar bun.

– V-ați gândit că poate printre cei care se așteptau să vă vadă printre trădători, sunt unii dintre alegătorii proruși?
– Ar trebui să înțelegeți un lucru, dumneavoastră, ca străin, și în special frații noștri din Ucraina de Vest: odesiții nu au apărat niciodată nimic rusesc. Și apartenența noastră ideologică e „odesită”. 

„Suntem odesiți, ăsta ne e fasonul”

– Odesit și ucrainean sunt lucruri diferite?
– Odesa este oraș ucrainean, care care are specificul său unic.  

– În discuțiile pe care le-am purtat cu odesiții, am sesizat că ei insistă pe faptul că sunt mai deosebiți pentru că trăiesc în Odesa. Unii chiar mi-au spus că vorbesc limba odesită și că e diferită de rusă sau ucraineană.
– Așa este. Dar credeți că cei din Liov nu se comportă la fel? Ei cu mândrie poartă numele de liovean. La fel și în Ternopol, și în Ivano-Frankivsk. Doar că acolo nimeni nu le reproșează că sunt separatiști sau că-s izolați de lume. De ce noi nu putem fi ca ei? 

Ador limba odesită, plină de colorit originar, cu umor, cu un pic de jargon și accent specific. Vin turiștii și ne roagă să le vorbim câteva cuvinte în limba odesită sau să le cântăm niște cântece caracteristice doar nouă

Toate astea fac parte din folclorul nostru local. Noi ne apărăm folclorul local. E o întrebare foarte delicată pentru noi, mai ales că există amenințări că o să ne interzică să ne exprimăm așa cum noi ne dorim. 

Odesa este un oraș liber și cosmopolit. Și mereu așa a fost. Noi nu ne izolăm și nu ne dorim ca cineva să ne izoleze la nivel de mentalitate. Într-adevăr, poate noi suntem mai expresivi, așa ni-i fasonul. Dar respectați-ne și acceptați-ne așa cum suntem. Noi demonstrăm acum că suntem cel mai patriotic oraș ucrainean. Insist pe această idee. În Odesa avem mai mult de 130 de naționalități. Este un exemplu de patriotism interetnic. 

Zelenski? „Un om care apreciază corect situația”

– De ce Zelenski refuză să reia negocierile? 
– Nu pot să vă răspund la această întrebare, pentru că nu cunosc subtilitățile. Știu că e un om cu mintea trează, care apreciază corect situația, care are caracter și care foarte repede a învățat și materia militară. Așa că sunt sigur că e o decizie asumată și cântărită. 

– Vă așteptați că se vor înteți bombardamentele asupra orașului?
– Deja s-au întețit. Vedeți că încearcă să ne lase fără lumină. Avem nevoie de mai mult armament antiaerian. Chiar dacă deja am primit întăriri în acest sens și mai sunt câteva livrări în curs de desfășurare, avem nevoie de mai mult. Militarii noștri au învățat deja să le manevreze. Dacă reușim să creăm o cupolă protectoare deasupra Ucrainei, militarii noștri vor fi scutiți de necesitatea de a apăra inclusiv și cerul și se vor putea concentra exclusiv pe eliberarea teritoriilor.  

Pericolul frigului? „O deconectare termică totală a orașului este aproape de ordinul imposibilului”

– Care este probabilitatea că Odesa va rămâne fără curent electric sau energie termică în viitorul apropiat? 
– Noi am analizat în acest context toate soluțiile pe care le putem oferi și ce putem face cu infrastructura pe care o avem. Desigur avem și puncte slabe, de care încercăm să ținem cont, în cazul în care lucrurile vor lua o întorsătură neplăcută. Nu le voi numi din motive evidente. Sustenabilitatea electrică a Odesei este mai bună decât cea termică. Întreruperile de curent pe care am început să le operăm sunt absolut controlate și de durată scurtă. Cât privește încălzirea termică, la fel, se pot întâmpla unele întreruperi, însă nu putem vorbi despre o deconectare totală. O deconectare totală termică a orașului este aproape de ordinul imposibilului, mai ales dacă luăm în seamă că zi de zi, odată cu livrările de armament din occident, capacitatea noastră de apărare împotriva rachetelor devine tot mai mare. 

În plus că sistemul este unul destul de complex, nu vorbim doar despre o singură cazangerie care poate fi scoasă din funcțiune și atunci orașul rămâne fără căldură. 

Vorbind la figurat, trebuie să fie un asediu ca în Mariupol ca să ne distrugă toată infrastructura energetică. Asta putea fi o amenințare plauzibilă sau cel puțin foarte probabilă, în martie curent. În prezent, absolut imposibil

Orașul și-a făcut rezerve pe două luni

– Care sunt soluțiile pentru o eventuală situație excepțională?
– Am alcătuit o rezervă strategică, destul de consistentă, de generatoare și combustibil pentru a le alimenta. Am prevăzut și niște soluții pentru rețeaua termică, în așa fel încât să fim capabili să asigurăm cu căldură acele cartiere care vor fi tăiate de la energie termică. 

– Pe ce perioadă este rezerva strategică?
– Până la două luni. Același lucru este valabil în cazul produselor alimentare, medicamente, apă potabilă etc. 

„Companiile de asigurare refuză să asigure corăbiile care vin aici”

– Cum se desfășoară procesul de export al cerealelor?
– Navele vin în portul din Odesa să se încarce cu cereale. Este un program care se desfășoară sub patronajul autorităților de la Kiev. Primăria orașului Odesa nu are vreo implicare, însă încercăm să fim la curent cu tot ce se întâmplă acolo. Potrivit datelor noastre, din iulie și până acum mai mult de 350 de nave maritime au intrat în portul din Odesa ca să exporte cereale. Au fost exportate mai mult de 7 milioane de tone de cereale. Până în iulie rămâneau 4 milioane și jumătate de tone, care nu puteau fi vândute din cauza războiului, așa că acum deja se exportă roada din acest an. 

– În ce condiții se muncește acolo?
– Din ce cunosc, se lucrează sub o presiune imensă. Navelor le este dificil să adune echipele de marinari, din cauza riscului imens de bombardament. Intrând în portul nostru ei pe dată se transformă în potențiale ținte, indiferent că vorbim despre o rachetă care va lovi întâmplător sau intenționat. Tot din acest motiv companiile de asigurare refuză să asigure corăbiile care vin aici. Nimeni nu dorește să-și asume riscurile. Angajații portului sunt oameni curajoși, dar evident că și lor le este frică. E o zonă de risc. 

– Acordul din iulie nu presupunea și încetarea atacurilor asupra porturilor?
– Nu. Rusia a fost practic forțată de organizațiile internaționale să accepte acest acord, care este absolut neconvenabil pentru ei. Dar au continuat să bombardeze. Portul e mare: terminalul de grâu e pe partea dreaptă, ei au lovit în partea stângă, pentru că au considerat că acolo e un obiectiv militar. Și nu le pasă ca rachetele sau dronele au trecut pe deasupra navelor străine și a oamenilor, punându-le viața în pericol. După câteva astfel de manevre companiile de asigurare vor înceta să asigure navele. Dacă asta se întâmplă, în ziua următoare nici o corabie nu va mai veni în port. E un truc ieftin al rușilor. 

– Se pune problema încetării acordului?
– Din partea ucraineană, nu. Acordul trebuie să funcționeze pe cât de mult e posibil. Dacă rușii vor mai încerca să-l compromită, vom răspunde cu foc.  Dacă până în noiembrie n-or să mai născocească vreun motiv de retragere, atunci acordul va fi prelungit automat. 

Cum se descurcă Odesa cu bugetul

– Care este situația economică a orașului?
– Ne străduim să susținem businessul mic și mediu, pentru a menține bugetul orașului și pentru a micșora pierderile. Parțial am reușit acest lucru. Dacă la început de război estimam un deficit în buget în măsură de aproximativ un miliard 800 de milioane de hrivne, ceea ce reprezintă aproximativ 12-15% din întregul buget, astăzi prognozele arată că pierderile vor constitui jumătate din această sumă, până la un miliard. Asta, datorită faptului că în primele luni soldații noștri au oprit ofensiva rușilor în proximitatea Nikolaev și noi am fost în stare să revenim la o viață relativ normală, relansând economia. 

În oraș sunt un milion de oameni

– Câți refugiați sunt în oraș?
– Peste 50.000 oficial. Neoficial – încă pe atât. În Odesa există patru centre de ajutor umanitar. Recent, reprezentanți de la Cartea Recordurilor Guinness Ucraina s-au adresat la noi pentru a include centrul de pe strada Rishelievska ca fiind cel mai mare din Ucraina. Zilnic, centrele noastre, sumar, deservesc peste 4.000 de cereri. Este o muncă colosală a voluntarilor și a funcționarilor municipali. Ei ajută oamenii rămași fără acoperiș deasupra casei, fără serviciu, fără surse de supraviețuire…

– Și câți au plecat?
– Greu de spus. La început a fost în jur de 200.000, preponderent femei și copii. În răstimp, jumătate din ei au revenit. Potrivit unor calcule orientative, acum în Odesa sunt aproximativ un milion de oameni, aproximativ e și numărul de până la invazie. 

Voluntariatul, o tradiție consolidată de nevoi

– Crearea și felul în care funcționează aceste centre au fost gândite încă înainte de război, din precauție? Ori au apărut pe parcurs?  
– Nimeni aici nu a avut o experiență militară. În Odesa este una dintre cele mai bine dezvoltate comunități de voluntari din Ucraina. Noi ne-am unit în 2014, când i-am sprijinit pe soldații noștri pe frontul din Donbas. La acel moment armata se afla într-o stare jalnică și tot atunci am pus pe picioare activitatea de voluntariat. Relația municipalității cu dânșii s-a consolidat și mai mult în pandemie, când asiguram cu medicamente, aparate de ventilație pulmonară, oxigen… Încercările și nevoile ne-au apropiat și ne-au arătat de ce suntem capabili în circumstanțe extraordinare. Aceasta este Odesa.

Urmărește-ne pe Google News