Viața de după gratii îi face pe deținuți să găsească, continuu, noi metode care să le facă viața cât mai ușoară. De pildă, ca să nu fie prinși cu obiecte interzise precum armele albe, alcoolul, banii, telefoanele mobile sau chiar stupefiantele, băieții cu ”etichetă” care dictează legea în pușcării folosesc dulapuri umane! E vorba de ”oamenii-depozit”, sclavii șmecherilor din închisori, care sunt obligați să ia asupra lor absolut tot ce e interzis în penitenciare.
Un ”om-depozit” este foarte ușor de racolat și, mai apoi, de transformat într-un supus permanent al ”greilor” din închisoare. Faptul că familia l-a abandonat la necaz îl transformă într-un ”necăutat”, într-un individ care nu are cum să supraviețuiască în jungla de după gratii fără ajutor financiar, fără hrană și fără haine aduse din exterior. Dacă are și o condamnare mare, adică dacă are în față ani mulți de ispășit ca ”necăutat”, personajul este candidatul perfect pentru ”funcția” de dulap uman, de ”om-depozit”. O dată încăput pe mâinile mafioților de prin penitenciare, pușcăriașul nu prea mai are scăpare și este obligat să facă tot ce i se spune. Fie sub amenințare directă, fie pentru o plată derizorie pe care, nicicând, nu o va putea comenta dacă ține la integritatea lui fizică.
”Aproape că nu există celulă în care să nu fie un <om-depozit>. Pentru un blid cu mâncare, pentru o țigară și ceva protecție, el este obligat să țină asupra lui tot ce înseamnă obiecte interzise în pușcărie. Vorbim de bani, de telefoane mobile, de cartele, de alcool, de arme albe, unele făcute artizanal de <meșterii> din închisoare sau chiar de droguri. Ori le ascunde în bagajul lui, în patul lui - în diverse locașuri făcute special -, ori se <aruncă> și ia asupra lui fapta dacă gardienii găsesc ceva, din întâmplare, la vreun șmecher. Câți pușcăriași grei au fost prinși cu ceva? Nici unul pentru că ei sunt curați și au timp de scris. Dar toți se folosesc de obiectele interzise”, ne-au dezvăluit surse din penitenciar
Dacă într-o celulă nu există ”oficial” un asemenea personaj, hoții cu experiență găsesc repede un țap ispășitor, chiar în timpul ”pieței” (n.r razie), cu mascații de față. Cel considerat a fi mai slab este ”încărcat” fără ca măcar habar să aibă cu tot ce este interzis. Când ”miros” controlul, pușcăriașii cu ștaif aruncă pur și simplu tot ce le-ar putea face rău pe patul amărâtului care apoi trebuie să de explicații care oricum, nu-l vor scăpa de rapoartele disciplinare și de necazuri.
”Asta e viața după gratii. Peștele cel mare îl înghite pe cel mic. Numai că acolo nu ai interes să-i faci rău complet, ci să-l joci pe degete, să-l folosești. Ca să scape de pedepse disciplinare care le pot lungi pedepsele și îi pot ține departe de comisiile de eliberare condiționată sau de cele care schimbă le sistemul de detenție (n.r. închis, semideschis, deschis) hoții cu experiență îi folosesc ca sclavi pe deținuții necăutați pe care îi transformă în <oameni-depozit> aflați la cheremul lor”, au adăugat aceleași surse