„Sunt caporalul Damien Magrou, purtătorul de cuvânt al Legiunii Internaționale”. Așa își începe dialogul cu Libertatea tânărul jurist de 33 de ani, cetățean norvegian cu origini franceze, pe care războiul l-a prins la Kiev. Aici locuiește și muncește de 2 ani, în cadrul „celui mai mare cabinet de avocatură din Ucraina, Asters”.
Interviul se face prin Telegram, spre sfârșitul zilei, după ce a primit aprobarea din partea Ministerului Ucrainean al Apărării. Au cerut numele publicației, o fotografie cu legitimația de presă, a mers destul de repede.
Damien Magrou stăpânește deja termenii militari ai comunicării, deși susține că acum o lună în urmă nici măcar nu pusese mâna pe o armă și nu avea niciun fel de experiență militară.
Spune că nu a vrut să plece din Ucraina, așa cum i-a recomandat Ambasada Norvegiei, pentru că a vrut să facă ceva pentru țara în care trăiește astăzi.
A mers din Kiev spre vestul țării și s-a alăturat din primele zile Legiunii Internaționale, o unitate formată exclusiv din voluntari străini.
Nu poate comunica numărul exact al celor care s-au înrolat în legiune, constrângeri militare, dar spune că provin din peste 52 de țări. Inclusiv români. Nu putem verifica informațiile pe care ni le dă, așa că insistăm: ați văzut pașapoarte, documente din România? „Da, am semnat mai multe contracte cu români”.
Voluntarii care integrează Legiunea Internațională semnează un contract cu armata ucraineană pe toată durata conflictului. Teoretic, nu au voie să plece înainte de încheierea războiului. Practic, spune Damien Magrou, străinii sunt oricând liberi să plece.
„Prefer să rămân aici și să fac ceva pentru această țară”
Libertatea: Cum ați ajuns în Legiunea Internațională?
Damien Magrou: Am 33 de ani, am origini franceze, dar sunt cetățean norvegian. Locuiesc și muncesc de 2 ani la Kiev. În viața civilă sunt jurist, lucrez pentru cel mai mare cabinet de avocatură din Ucraina, care se numește Asters.
Cînd a început războiul, nu aveam o idee prea clară de ce aș putea să fac… Am mers din Kiev în vestul Ucrainei, la Liov. Primele două zile ale războiului le-am petrecut, ca toată lumea, în fața știrilor. Apoi am început să fac voluntariat la gara din Liov, unde au început să ajungă din ce în ce mai mulți refugiați.
Apoi, trebuie să fie fost a doua sau a treia zi de război, am auzit apelul președintelui Zelenski (privind înființarea Legiunii Internaționale) și nu am stat pe gânduri.
„Nu am niciun fel de antecedente militare”
– Mi-ați spus că sunteți caporal…
– Eu sunt acum caporal în armata ucraineană. Dar nu am niciun fel de antecedente militare. Nu am fost absolut deloc în armată, nici în Norvegia, nici în Franța.
Să vă explic, în Legiunea Internațională, străinii pot avea doar rang de soldat sau de subofițer. Toți ofițerii sunt ucraineni. Deci, legionarii pot fi de la soldat până la ultimul grad de subofițer.
Legiunea Internațională este singura structură a armatei ucrainene care poate lua în structura sa cetățeni străini. Iar acești „legionari străini” fac parte din armata ucraineană.
„Vin din ce în ce mai mulți în fiecare zi”
– Este singurul mod prin care străinii pot lupta împotriva armatei ruse în Ucraina?
– Nu, în Ucraina sunt active și anumite grupuri de voluntari care au format batalioane și care luptă independent de armata ucraineană. Iar, din câte știu, aceste batalioane au primit și luptători străini. Legiunea Internațională nu are nicio legătură cu aceste batalioane.
– Câte naționalități sunt prezente acum în cadrul legiunii?
– Nu am cifra exactă, pentru că se mărește în fiecare zi. La ultimul bilanț aveam 52 de naționalități. Cu siguranță, cifra a mai urcat de atunci.
– În total, câte persoane au aderat la această structură militară?
– Din păcate, noi nu suntem autorizați să vorbim despre numărul celor care au aderat la Legiunea Internațională. Nu pot să fac alt comentariu.
– Sosesc în continuare?
– Bineînțeles, vin în fiecare zi. Ba chiar aș putea să spun că vin din ce în ce mai mulți în fiecare zi.
„Avem mai mulți români”
– În acest moment, există și cetățeni români care s-au alăturat Legiunii Străine?
– Da, avem mai mulți români. Nu pot să vă spun câți. Dar avem.
– Ați văzut documente de identitate din România? Cât de sigură este această informație?
– Da, e sigur. Știu că am semnat contracte cu români.
„Astăzi acceptăm doar voluntari care au o experiență de luptă”
– Puteți să ne explicați care este procedura prin care se poate adera la Legiunea Internațională? Cum sunt selecționați voluntarii?
– O să încep cu începutul. Persoana interesată trebuie să ia contact cu Ambasada Ucrainei din țara sa, mai exact cu atașatul militar din cadrul Ambasadei Ucrainei. Depune o cerere, un formular, la care atașează documente. Atașatul militar evaluează cererea și decide dacă îl acceptă sau nu. Din momentul în care cererea este aprobată, voluntarii sunt informați cum să-și organizeze călătoria pentru a ajunge în Ucraina, precum și contactele noastre, aici în cadrul legiunii.
Persoana se deplasează, de cele mai multe ori fiind deja în contact cu noi. Când ajung în Ucraina, sunt duși într-un loc pe care îl utilizăm ca și centru de recrutare. Acolo se face o evaluare individuală.
– În ce constă această evaluare?
– Este un interviu, sunt teste. În primul rând verificăm dacă au cu adevărat o experiență de luptă. Pentru că astăzi nu acceptăm decât voluntari care au o experiență de luptă.
La ce ne uităm în primul rând este: au fost cu adevărat în situații de lupte militare reale, în bătaia focului? Dacă nu, pentru noi nu este interesant. Chiar dacă au un trecut militar și au servit mai mulți ani în armata țărilor lor, nu este suficient pentru noi. Pentru că este foarte posibil ca aici să fie nevoiți să participe pentru o perioadă îndelungată la situații de luptă foarte inflamate.
Mulți voluntari, refuzați după ce au ajuns în Ucraina
– Participarea la lupte este singurul criteriu?
– Nu este singurul criteriu. Verificăm și alte lucruri. Este un test psihologic. Sunt mai multe niveluri de control, se verifică antecedentele, facem un „background check”: cine sunt, de unde vin, dacă au avut legături puternice cu Rusia, genul ăsta de lucruri.
– Au fost deja refuzați oameni care ajunseseră deja în Ucraina?
– Da, au fost cazuri. Au ajuns aici, dar nu au fost acceptați în urma verificărilor, testelor și au fost trimiși acasă. Chiar aș putea să spun destul de mulți.
„Nu trimitem pe nimeni pe front care nu este pregătit”
– Există o perioadă de formare anume?
– Nu există un termen fix pentru pregătirea recruților noștri. Nu trimitem pe nimeni pe front care nu este pregătit. Iar pregătirea care este necesară va fi diferită, în funcție de nivelul lor de instruire.
Sunt două săptămâni de când aici, la Legiunea Internațională, suntem foarte stricți și nu luăm decât persoane care au avut o experiență de luptă prealabilă. În acest moment, nu mai există aproape deloc antrenament.
Motivul pentru care nu acceptăm decât persoane care au un trecut dovedit de luptă este că nu avem nici timpul, nici resursele pentru a oferi o pregătire corespunzătoare celor care doresc să participe la conflict.
De aceea dorim să avem persoane care știu ce înseamnă un câmp de luptă, care deja au fost în acest gen de situații și care sunt gata să plece, mai mult sau mai puțin, imediat.
„Avem unități de luptă care sunt desfășurate deja pe front”
– Legionarii participă deja la lupte cu armata rusă? Între aceștia sunt și cetățeni români?
– Nu știu dacă românii au participat deja la lupte. Nu știu unde au fost alocați.
Noi avem un anumit număr de unități de luptă care sunt desfășurate deja pe front. În puncte diverse pe tot cuprinsul Ucrainei. Deci, răspunsul este da, avem deja legionari care luptă în acest moment.
Am publicat pe pagina noastră de Instagram mai multe videouri cu unii recruți care se află deja pe front. Și puteți vedea deja rezultatul muncii lor.
Baza din Iavoriv, bombardată
– Pe 13 martie, armata rusă a bombardat o bază militară din Iavoriv, despre care s-a scris în presă că adăpostește un centru de recrutare al legiunii. Au existat victime în rândul voluntarilor străini?
– Pe 13 martie a avut loc, cu adevărat, bombardarea bazei de la Iavoriv, în nord-vestul Ucrainei. Noi nu putem nici confirma, nici infirma că legionari de la noi au fost prezenți acolo. Nu este o informație pe care să o putem comenta.
Ceea ce putem spune cu certitudine totală este că niciun străin nu a fost omorât în acest atac. Din păcate, știm că au fost ucraineni care au decedat în urma atacurilor cu bombe ale armatei ruse.
– Pe front există deja legionari care și-au pierdut viața?
– Politica armatei ucrainene este de a nu comenta în legătură cu pierderile suferite. Nici răniții, nici morții de partea ucraineană. Deci, nu vă pot răspunde la întrebare.
Dar v-am spus deja că mai multe unități legionare au fost desfășurate pe front. Cred că puteți trage concluziile singur.
– Personal, vă este frică?
– Eu sunt în vestul Ucrainei, într-un loc destul de sigur. Deci nu sunt cel mai expus din punct de vedere al securității personale, ca să spunem așa.
„Cine vrea să plece, pleacă. Nu-i ține nimeni cu forța aici”
– Dar oameni care au decis să plece acasă după ce au ajuns aici sau după ce au fost pe câmpul de luptă?
– Da, bineînțeles. Am avut. Și mai sunt și acum. Ce mi-aș dori să precizez, pentru că sunt multe dezinformări care circulă pe internet.
Contractul pe care legionarii îl semnează este, în teorie, pentru întreaga durată a conflictului. Deci, contractul se termină când se termină și războiul. În teorie, nu există posibilitatea pentru legionari de a pune capăt contractului înainte de finalizarea conflictului. În teorie, armata ar putea să-i rețină pe cei care au semnat un contract chiar dacă vor să plece.
În practică, și asta cred că este foarte important de precizat, noi aprobăm toate cererile de încheiere a contractelor pentru legionari, indiferent de motivul pentru care aceștia au decis să nu mai participe la lupte.
Pentru toți oamenii care au dorit să plece, pentru motivul x sau y, noi am aprobat cererile și au putut pleca fără probleme. Nu îi păstrăm împotriva voinței lor în legiune.
Circulă multe dezinformări în legătură cu acest subiect. Nu este adevărat că noi le luăm pașapoartele pentru a-i împiedica să plece. Nu este adevărat că sunt opriți la frontieră, toate aceste lucruri sunt dezinformări.
Și nici nu au de ce să le fie rușine sau să primească reproșuri din partea armatei pentru că s-au răzgândit. Este o decizie personală pe care noi o respectăm.
„În situații de luptă, limba nu este importantă”
– Cum funcționează colaborarea legionarilor cu armata ucraineană?
– Funcționează. Proba este că trimitem legionari pe front care se bat cu agresorii ruși și fac diferența.
O parte din munca pe care o fac este să mă asigur că primirea în unitățile în care au fost trimiși este cât se poate de bună. Că ei sunt luați în primire de o manieră adecvată, că au ce le trebuie din punct de vedere al echipamentului. Că au tot ce le trebuie din punct de vedere al ordinelor și al pregătirilor.
– Nu este limba o problemă?
– Limba este unul dintre factorii pe care îi luăm în calcul când formăm plutoanele și unitățile de luptă care sunt trimise. Noi încercăm, în măsura posibilității, să ne asiguăm că în fiecare pluton sunt oameni care vorbesc engleza. Unii nu vorbesc decât limba lor maternă. Ne asigurăm că există cel puțin două persoane, și de-o parte, și de cealaltă, care vorbesc engleza, de exemplu.
– Nu sunt aceștia mai expuși?
– În situații de luptă, limba nu este importantă. Puteți vorbi cu orice militar care a participat la operațiuni de luptă: pe câmpul de luptă nu vorbim deloc sau doar foarte puțin. Se utilizează zece cuvinte, care sunt cunoscute de toți. Stop! Go!
În situații de luptă, comunicăm frecvent cu semne, care sunt destul de standard. Deci, limba nu joacă un rol esențial pe câmpul de luptă.
Limba este importantă pentru menținerea coeziunii grupului, pentru a ajuta persoanele de a nu se simți izolate, să poată comunica și cu alți oameni, dar în afara câmpului de luptă.
„Sunt cetățeni care sunt gata să-și dea viața pentru un popor străin”
– Oamenii care ajung în Legiunea Internațională sunt conștienți că își riscă viața?
– Firește. În primele zile de formare a legiunii, am făcut parte din echipa care îi întâmpina pe nou-veniți, pentru a le face teste și pentru a semna cu ei contractele.
Am primit între 60 și 70 de voluntari, care au venit în primele zile. Deci vă spun ce am văzut cu ochii mei: fiecare dintre cei care vin este conștient de riscurile pe care și le asumă în privința securității sale personale.
Înțeleg toți că vor fi trimiși pe front, toți au văzut imaginile teribile de la televizor, eu sunt convins că fiecare legionar este conștient că își riscă viața.
Asta este și frumusețea. Adică, sunt cetățeni care sunt gata să-și dea viața pentru un popor străin. Nu sunt ucraineni, o fac pentru a apăra idei, valori, pentru a-i apăra pe inocenți și populația civilă ucraineană, care este victimă a crimelor de război în fiecare zi.
Sunt oameni gata să-și dea viața pentru asta. Este un război foarte violent. Cu partea adversă care nu respectă dreptul la ajutor umanitar. Noi am văzut toți imaginile care circulă în media, deci este un risc care nu poate fi înlăturat.
Din punctul nostru de vedere, al legiunii, noi facem tot ce depinde de noi pentru ca legionarii să fie bine echipați, să fie bine pregătiți, să fie cât mai mult posibil în securitate. Dar nu trebuie să ne facem iluzii, nu putem garanta securitatea fiecăruia. Este o zonă de război și vor fi în situații de luptă, deci există un risc pentru viața lor, absolut.
Vezi rezultatele alegerilor prezidențiale – turul 1 și află când este turul al doilea al votului pentru președinție!