Familia care s-a mutat într-un buncăr din timpul Războiului Rece. Cum arată „locuința” care a costat-o 264.000 de euro și are o suprafață de 557 metri pătrați
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Majoritatea oamenilor își doresc să fugă din buncăre, să scape din ele, dar o familie de americani a făcut exact contrariul: a renunțat la viața de la suprafață pentru a locui într-un astfel de adăpost, scrie publicația Blic Biznis, parte a trustului media elvețian Ringier.
Cuprins:
Din 2020, Ruben Romero, soția sa și cei patru copii trăiesc într-un buncăr subteran construit în timpul Războiului Rece, cumpărat cu 300.000 de dolari americani. Spațiul are 557 de metri pătrați, cu pereți suficient de groși încât ar putea rezista unei explozii nucleare.
Decizia, la prima vedere, poate părea irațională, dar are logică. Pentru că Ruben lucrează online în marketing și creează site-uri web, familia putea locui oriunde există internet.
Buncărul de comunicații care a devenit casă
În locul unei locuințe obișnuite, au ales un spațiu neconvențional, care combină costul redus pe metru pătrat, siguranța extremă și ideea de aventură, într-un fost obiectiv de apărare.
Originea acestei structuri pare desprinsă dintr-un film despre Războiul Rece. Proprietatea face parte din cele 100 de buncăre de comunicații construite în SUA în anii ’60, în urma unui parteneriat între guvernul american și AT&T (American Telephone and Telegraph Company).
Misiunea lor era să mențină comunicațiile funcționale chiar și în cel mai rău scenariu: un atac nuclear care ar distruge rețelele de la suprafață.
Odată cu diminuarea tensiunilor geopolitice, aceste buncăre și-au pierdut rolul. Multe au fost abandonate, iar Ruben a găsit unul dintre ele intact, scos la vânzare.
A reușit să convingă proprietarii să vândă buncărul subteran cu 300.000 de dolari, un preț relativ mic pentru dimensiunea sa, tocmai pentru că este o construcție neobișnuită.
Pereți de 60 cm beton armat, cu bare de oțel cât brațul și uși blindate de 1.360 kg
Achiziția unui buncăr AT&T înseamnă, practic, preluarea unei bucăți de istorie „înglobată” în structura clădirii. Ceea ce odinioară proteja echipamente de comunicații în situații de urgență este astăzi locuința unei familii obișnuite.
Această schimbare de funcțiune - de la structură militară la casă de familie - este atât partea cea mai interesantă, cât și cea mai provocatoare.
Datele tehnice sunt impresionante. Buncărul are 557 de metri pătrați, suficient pentru o familie de șase persoane. Însă ceea ce iese cel mai mult în evidență este construcția sa, gândită să reziste unor scenarii extreme.
Pereții sunt adevărate fortificații: 60 cm de beton armat, cu bare de oțel groase cât brațul unui adult.
Pentru acces, familia folosește uși blindate grele - una din față are 1.360 kg și alta, din spate, 900 kg - plus o ieșire de urgență care duce spre scări către suprafață.
Toată această robustețe avea un scop militar. Betonul și oțelul erau proiectate pentru a proteja echipamentele esențiale de o explozie nucleară, iar acum protejează un living, dormitoare și o bucătărie.
Puține locuințe din lume oferă un asemenea nivel de protecție, ceea ce face viața aici cu atât mai neobișnuită.
De ce a decis familia să locuiască în buncăr
Prima masă în noua locuință a fost una improvizată. Pentru a marca momentul, Ruben a publicat pe Instagram o fotografie cu familia mâncând lipie și humus la o masă din carton improvizată.
Decizia a pornit din libertatea muncii la distanță. Înainte, familia locuia în statul Georgia (SUA).
Pentru că existența lor depindea de activitatea online a lui Ruben, nu mai erau legați de un birou fizic, ceea ce le-a permis o alegere radicală privind locuința. Și, în loc să caute o casă mai mare în mod convențional, au coborât sub pământ.
Schimbarea a avut loc în 2020, când familia s-a mutat într-un buncăr din Midwestul american și a început transformarea structurii militare într-o casă reală. A fost o renunțare la confortul clasic în favoarea aventurii și a intimității totale.
O parte din viața lor a devenit conținut online. Familia a început să-și expună viața în subteran pe rețelele sociale, arătând rutina, renovările și experiența creșterii celor patru copii în interiorul buncărului.
Această documentare a contribuit la schimbarea percepției, arătând că viața sub pământ nu este neapărat sumbră.
Cea mai mare provocare din buncăr: aerul
Viața subterană vine cu o problemă pe care locuințele obișnuite nu o au. Cea mai mare provocare nu este spațiul sau lumina, ci aerul.
În spații închise și adânci, gaze precum radonul, metanul și dioxidul de carbon se pot acumula, iar nivelul de oxigen poate scădea, ceea ce necesită monitorizare constantă.
De aceea, renovările familiei se concentrează exact pe acest aspect. Asigurarea ventilației și a calității aerului este o prioritate, iar adaptarea buncărului continuă fără un termen clar de finalizare.
Fiecare îmbunătățire a sistemului de aer face locuința mai sigură și mai confortabilă pentru copii.
Acest detaliu arată că viața într-un buncăr nu este doar intimă, departe de ochii altora, ci și tehnică.
Întreaga inginerie care protejează familia de mediul exterior trebuie echilibrată cu soluții care mențin un mediu interior sănătos.
O locuință neobișnuită, devenită trend pe piață
Cazul familiei din Georgia se înscrie într-un trend mai larg. Tot mai mulți oameni transformă silozuri, buncăre și structuri militare dezafectate în locuințe, atrași de combinația dintre cost, siguranță și unicitate.
Locuințele neobișnuite nu mai sunt excepții, ci o nișă în piața imobiliară.
Logica este interesantă: structuri precum buncărul AT&T au fost construite să dureze zeci sau chiar sute de ani și să reziste unor scenarii extreme, astfel încât reutilizarea lor în locuințe este o formă de „a doua viață” pentru infrastructuri istorice.
Reutilizarea betonului și oțelului din perioada Războiului Rece poate fi privită, în esență, ca o formă de reciclare la scară monumentală.
Există și o componentă emoțională și practică. Într-o lume plină de incertitudini, o casă rezistentă la furtuni și situații extreme oferă un sentiment de siguranță.
Locuința familiei lui Ruben îmbină această siguranță cu ideea de a trăi o poveste pe care puțini ar avea curajul să o experimenteze.
