Norocoșii care au făcut rost de o invitație și-au putut încânta papilele gustative cu cele mai alese mâncăruri de vânat, de la tocăniță de mistreț sau de căprior la fasole cu afumătură și sarmale cu tocătură tot de vânat. Nu mai spunem despre deja banalele preparate cârnați și pastramă de vânat sau de mistreț la rotisor.

01Icon photoVEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 11

Peste 1.200 de oameni din toate colțurile județului Vaslui au petrecut pe cinste la cel mai mare festival vânătoresc organizat anual. Pe lângă membrii vânători, norocoșii care au avut acces la petrecerea câmpenească au fost rudele și prietenii acestora, doar pe bază de invitație. Totul, bine organizat de către Asociația Județeană a Vânătorilor și Pescarilor Sportivi (AJVPS) Vaslui, într-un cadru mirific de la marginea municipiului reședință.

::placeholdeR–>

Totul a început odată cu răsăritul soarelui, când o parte dintre membrii vânători din județ și-au instalat cele 45 de bucătării pe terenul care, mai târziu, a devenit un adevărat furnicar. La orele prânzului, totul a fost gata, iar cele peste 70 de feluri de mâncare au intrat într-un concurs care i-a făcut pe bucătarii de ocazie să dea tot ce au mai bun în ei. Și acest lucru le-a reușit pe deplin, în condițiile în care zecile de ceaune cu mâncare de vânat, de la tocăniță de mistreț sau de căprior la fasole cu afumătură și sarmale cu tocătură tot de vânat, s-au golit până la ultima lingură într-un timp record. Poate că și antrenul creat de vărul Săndel, invitat special al festivalului, i-a făcut pe oamenii prezenți, de la copii la bunicuțe, să înfulece pe nerăsuflate din farfurii.

Secretul mâncărilor vânătorești: ingrediente naturale

Vânătorii bucătari nu au avut o misiune prea ușoară la preparatul bunătăților. Mai întâi, a trebuit să-și procure, cu propriile arme, ingredientul de bază, adică vânatul. Parcă instruiți să se ascundă cât mai bine prin tufișuri sau păduri, mistreții și căpriorii care au ajuns apoi în ceaune s-au lăsat foarte greu doborâți. Vânătorii care învârteau de zor cu lingurile în mâncare ne-au povestit că au avut nevoie, în unele cazuri, și de patru ieșiri pentru a face rost de materia primă.