Flashback

Într-o noapte de iarna, un tanar care-si facea stagiul militar dezerteaza, iar plutonul sau pleaca sa-l caute prin oras. La un moment dat tanarul ajunge acasa, unde-l asteapta, descaltati respectuos, subofiterul si cativa colegi. Mama si prietena lui ies in fata casei sa-i petreaca. “Stati linistita, doamna, o sa-l aveti teafar inapoi de Craciun”, ii spune subofiterul mamei inlacrimate. Este noaptea de 21 spre 22 decembrie 1989 si niciunul dintre acei tineri nu se va mai intoarce viu si nevatamat…

Începutul filmului “Hartia va fi albastra”, regizat de Radu Muntean pe un scenariu scris de acesta impreuna cu Razvan Radulescu si Alexandru Baciu, este – de fapt – sfarsitul povestii. Îi vedem pe doi dintre tineri (Paul Ipate si Tudor Aaron Istodor, ambii excelenti) iesind din tab ca sa-si dezmorteasca putin picioarele si sa fumeze o tigara, in timp ce colegii lor asteapta raspunsul la parola (“hartia va fi albastra”). Este deja dimineata, tinerii glumesc, convinsi ca nu mai e mult si scapa. În secunda urmatoare, cei doi cad secerati de gloante. Ceea ce urmeaza poarta, tehnic, numele de “flashback” si rareori a fost folosit cu atata indreptatire si emotie! Pentru ca acei tineri care mor la-nceput (la sfirsit), cum au murit multi – din “eroare” – la Revolutie, aveau o identitate si o familie, iar filmul lui Muntean asta face: se opreste asupra uneia si alteia, conturand – in haosul general – o drama individuala.

Optiunea pentru flashback permite, totodata, suspansul. Una e sa stii ca acei tineri au murit si sa urmaresti fiecare gest al lor cu sufletul la gura, si alta e sa-i vezi abia la final, ca o surpriza, pac-pac, ciuruiti de gloante… Nu este singura decizie inteligenta a filmului. Muntean (ajutat de directorul de imagine Tudor Lucaciu) filmeaza in plan general, de la distanta, dand filmului o sobrietate pe care ar fi pierdut-o in clipa in care s-ar fi apropiat de chipuri, exploatand “emotiile”. Acestea exista, dar se ajunge la ele onest.

“Hartia va fi albastra” este un film impresionant. Nu dezvaluie “Adevarul despre Revolutie!”, ci adevarul uman – adica singurul adevar care conteaza in Cinema.

Alex Leo Serban – critic de film

Urmărește-ne pe Google News