Florian Eder, administrator Stangl Vegetable, despre prețul mai mare al legumelor românești: „Zilierul român pleacă în Germania. Acolo, brutul e aproape egal cu netul”

Povara fiscală și exodul forței de muncă

Întrebat de ce legumele românești sunt adesea mai scumpe decât cele din import, Eder a indicat diferențele majore de taxare a muncii. În timp ce în alte țări europene statul sprijină munca sezonieră prin taxe minime, în România povara fiscală rămâne ridicată, împingând muncitorii peste granițe.

„În Germania, spre exemplu, brutul e aproape egal cu netul, vorbim de 5% diferență. Deci, 10 euro brut în Germania înseamnă 9,5 euro net, 10 euro brut în România înseamnă 6 euro net. Și ăsta e motivul pentru care zilierul român pleacă în Germania la lucru și nu rămâne în România, că, logic, pe zilierul român îl interesează netul, nu brutul”, a spus Florian Eder.

Situația este critică mai ales în cazul culturilor de ardei și castraveți, unde forța de muncă reprezintă jumătate din costul total de producție.

Importul de muncitori și „soluția” Nepal

Pentru a-și menține activitatea, fermierul din Bihor a ajuns să recruteze personal din toate colțurile lumii. 

„Aducem forță de muncă din Nepal, din Ucraina, din Maroc, din India, din Sudan și așa mai departe”, a explicat administratorul Stangl Vegetable.

Acesta observă și o diferență de stabilitate între muncitorii străini și cei locali: în timp ce românii rămân la lucru, în medie, 20 de zile, nepalezii sunt dispuși să lucreze pe toată durata sezonului de 100 de zile.

Irigații pe cont propriu și subvenții care ignoră performanța

O altă problemă majoră semnalată este infrastructura de irigații. Florian Eder explică faptul că investițiile se fac mai mult din fonduri proprii, din cauza birocrației care îngreunează accesarea fondurilor europene.

Totodată, el critică modul de acordare a subvențiilor APIA, care nu face diferența între volumul de muncă și valoarea adusă de un hectar de porumb versus unul de legume.

„Ar avea sens să ne axăm către performanță. Ai recoltat 12 hectare de castraveți, primești o sumă X; ai recoltat 100 de tone de castraveți, primești mai mult. Să dăm valoare performanței”, a mai spus el.

Viitorul este „verde”, dar cu o condiție

În ciuda dificultăților, Eder rămâne optimist. Acesta vede un interes uriaș din partea retailerilor și a clienților finali pentru produsele românești. 

Totuși, în ceea ce privește sectorul Bio, fermierul este rezervat: deși românii declară că își doresc produse ecologice, la casa de marcat puțini sunt dispuși să plătească prețul corect pentru producția bio, piața fiind momentan limitată la sub 10%.

„Din păcate, vrem bio, dar la supermarket nu suntem dispuși să plătim prețul care ar fi nevoie ca să producem bio”, a declarat Florian Eder.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE