Frica unui agricultor ucrainean refugiat la Suceava: „Zelenski ne-a spus să revenim, că nu ne va mobiliza dacă însămânțăm. Dar dacă ne recrutează apoi?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cultivator de soia din Ucraina, Maxim s-a refugiat în România, împreună cu familia. În urmă a rămas toată investiția sa agricolă. Experiența lui Maxim cuprinde în ea o parte a războiului despre care se vorbește mai puțin: efectele economice care se pot rostogoli într-o criză fără precedent.
Cuprins:
Sezonul de însămânțare din Ucraina, dar și cel din Rusia, unde de la 1 aprilie se fac recrutări de soldați tineri, este amenințat de război.
Împreună, Ucraina și Rusia asigură 20% din producția de orz a lumii. La grâu, Ucraina, singură, are o cotă de 10% din piața lumii. Este al cincilea cel mai mare exportator de grâu, exportând 20 de milioane de tone anual, potrivit unui recent document de criză întocmit de Organizația pentru Agricultură și Hrană a ONU.
Iar jumătate din floarea-soarelui din lume, de aici panica legată de ulei, este produsă în Rusia și Ucraina, cu ponderi aproape egale între ele.
Conștientizând acest risc, guvernul ucrainean a luat decizia să-i scutească de la mobilizare pe toți bărbații din sectorul agrar în perioada de însămânțare. Fermierii însă se tem de promisiuni deșarte din partea Kievului și de instabilitatea cauzată de război, susține un agricultor ucrainean ajuns în Suceava.
Oameni cu datorii și fără nicio perspectivă
Maxim M. stă la o pensiune de refugiați din Suceava. El și familia sa sunt printre cei aproape 100.000 de ucraineni care au rămas deocamdată în România, dintre cei peste 400.000 care s-au refugiat inițial la noi.
„Multe familii de agricultori au părăsit Ucraina după declanșarea războiului”, spune Maxim. „Fermierii au lăsat în depozite cantități enorme de soia și de alte culturi. Așa am pățit și eu. Iar mii de hectare ar putea să zacă în paragină”, povestește bărbatul.
În contextul stării de război, ne temem să nu rămânem fără nimic. Statul ar putea lua decizia să ridice toată soia, grâul sau alte culturi pentru necesitățile frontului. Recolta ar putea fi cumpărată de stat la un preț simbolic sau să fie ridicată fără nici o obligație. Nu pot să îmi imaginez acest lucru. Acolo sunt investiții mari, acolo sunt toți banii mei. Maxim M.:
Maxim e din Transcarpatia, sud-vestul Ucrainei, zonă care se învecinează cu nordul României, Ungaria, Slovacia și cu un pic din Polonia. Maxim explică una dintre trăsăturile specifice agriculturii de acolo. „Fermierii din zonele de frontieră ale Ucrainei deseori împrumută bani de la prieteni, și nu de la bănci, pentru că este prea mare dobânda, și îi investesc în combustibil, îngrășăminte, semințe”. Astfel, războiul i-a blocat economic nu doar pe cultivatori, ci și pe cei care i-au creditat ca persoane fizice.
El mai spune că aceia care cresc soia și au depozite de păstrare așteaptă primăvara când prețurile cresc. Numai că acum acest proces a fost întrerupt. „Prins de război, refugiat din Ucraina, am rămas cu un depozit plin de soia. Nu știu ce să fac mai departe”, spune Maxim M.
Maxim: scutirea temporară de la mobilizare – sabie cu două tăișuri
Agricultorul ucrainean crede că măsurile luate de Guvernul ucrainean nu oferă o garanție suficientă celor care vor să revină acasă. „Președintele Zelenski îmi propune să particip la sezonul de însămânțare, mi-a promis că nu voi fi mobilizat în armată. Bine, dar apoi mă mobilizează? Și cine va culege recolta? Plus ce garanții am că nu voi fi ucis de vreo rachetă când voi lucra pământul cu tractorul? Știu că unele par întrebări deplasate acum, dar e vorba de subzistența și de viața mea și a familiei”, spune agricultorul refugiat.
Economia informală a Ucrainei
Procedura de scutire de la mobilizare este și ea destul de stufoasă, observă bărbatul. Potrivit deciziei Cabinetului de Miniștri de la Kiev, întreprinderile înregistrate oficial în registrele de activitate agricolă trebuie să depună dosarele tuturor bărbaților la comisariatele militare, iar acestea urmează să ia o decizie pentru fiecare bărbat în parte.
<strong>Marea problemă este că mulți agricultori nu au firme înregistrate oficial, alții au firme mici, compuse din membrii unei familii. </strong>
În plus, agricultorii se tem să depună dosare la comisariatele militare pentru a nu risca închiderea afacerii în urma mobilizării capului familiei, încheie Maxim.
***
Autorul acestui articol, Marin Gherman, are 35 de ani și a scris vreme de 14 ani în presa de limbă română din Cernăuți, Ucraina. După ce războiul a început, ziaristul a venit, împreună cu familia, în România. Au hotărât să locuiască, să lucreze și să continue școala copiilor aici. Marin s-a adăugat echipei Libertatea.
