Fum si fumuri

e intrebat simplu si legitim: sunt sau nu autoritatile romane in contact cu rapitorii celor trei jurnalisti? No comment, nu pot raspunde, zice superior oficialul bucurestean, ignorand ca, in aceeasi zi, dar si mai inainte, presedintele Basescu nu ostenise sa invoce „contactele cu rapitorii”. Cata credibilitate sa mai aiba, in context, Celula de criza, iar declaratiile contradictorii sa nu fie luate drept o perdea pentru neputinta responsabililor? Tot intr-o situatie dramatica – inundatiile din Banat – inalti reprezentanti ai administratiei de stat s-au tot contrazis, au emis solutii divergente, s-au cantonat in primul rand in rafuieli politice cu „fostii”, folosite tot ca o perdea de fum peste propria neputinta si omitand un lucru elementar. Anume, acela ca divergente intr-o administratie pot exista doar pana la stabilirea unei viziuni unitare, care sa duca la rezolvari rationale si eficace. Peste toate acestea, mai vin si fumurile unor oficiali, care lasa impresia ca fac o favoare presei, opiniei publice, informand corect si transparent – de buna seama, in masura posibilului, dar o posibilitate logica, nu pretextata – despre ce si cum fac. Uitand astfel ca, in fond, au fost desemnati si sunt platiti de contribuabili. Carora – asta-i cuvantul – sunt obligati sa le raporteze.

Urmărește-ne pe Google News