Georgeta Pantazi, mama uneia dintre victimele MASACRULUI DE LA PERLA: “Îmi imaginam că salonul acela e curtea în care au murit copiii mei!”

Cu tristeţe în glas şi lacrimi în ochi, femeia în  vârstă de 60 de ani, mărturiseşte că nu credea că va fi nevoită vreodată să mai treacă prin tragedia care, în acea zi friguroasă de decembrie, i-a luat fiul, nora şi cuscra. Orbit de gelozie şi lovit în orgoliul de amant, elveţianul Jean Pierre Sgueglia, s-a hotărât să-i dea o lecţie iubitei sale, Alina, care îl părăsise pentru a-şi continua viaţa alături de soţul şi fetiţa ei. În decembrie 2005, Sguelia, a venit în România şi,  înarmat cu un pistol, s-a dus direct în cartierul Giulesti unde trăia fosta iubita şi familia ei.
Sub ochii micuţei Alexandra, pe atunci în vârstă de doar 4 anişori, elveţianul a executat-o  pe Alina, pe soţul acesteia, Valentin, dar şi pe mama femeii. Au trecut de atunci aproape şapte ani. Georgeta Pantazi, mama lui Valentin, trăieşte zi de zi cu o mare durere în suflet pentru că singurul ei fiu a plecat pe drumul fără de întoarcere. Însă îşi continuă viaţa şi încearcă să fie puternică pentru a o putea creşte pe nepoţica ei Alexandra, fiica lui Valentin şi a Alinei, care în  ziua aceea nefastă a rămas orfană. “Ne-a distrus de tot… pe mine, pe soţul meu, dar şi pe copila asta.  El (n.r.- Sgueglia) măcar respiră, dar copiii mei sunt ţărână”, spune Georgeta Pantazi. Femeia mărturiseşte că suferă în tăcere şi că nu trece zi de la Dumnezeu fără să se gândească la fiul ei. Şi de parcă nu era suficientă toată această suferinţă, femeia a fost nevoită să retrăiască întreaga dramă a familiei ei în ziua masacrului de la Perla. “N-am fost om trei zile…. Am plâns încontinuu. Cu toate că nu-mi doream, nu-mi puteam lua ochii de la televizor. Nu-mi imaginam decât că salonul acela e curtea mea în care mi-au murit copiii. A fost un adevărat coşmar, am retrăit întreaga poveste de atunci. Coafeza aceea (n.r.- soţia poliţistului Gheorghe Vlădan) a murit cu foarfeca în mână aşa cum fiul meu a pierit având în mână o ruletă.  Vroia să reamenajeze totul aici, să creeze condiţii cât mai bune pentru familia lui. Şi iată că nu a mai apucat, săracu”, şopteşte femeia ştergându-şi lacrimile ce-i curg pe obraji.
Zi de zi, micuţa Alexandra îi alină Georgetei, dorul de fiul ei, Vali. Cu toate că , imediat după tragedie a încercat din răsputeri să vândă casa în care a avut loc măcelul, acum  nici nu vrea să mai audă de aşa ceva.  Şi asta pentru că ştie cât de mult şi-a dorit băiatul ei să facă din imobilul acela un cămin călduros pentru familia lui pe care o iubea ca pe ochii din cap. Însă pentru că nu a mai apucat, Georgeta s-a hotărât să rămână aici şi să o crească pe Alexandra în casa aceea plină de amintiri.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE