Nicușor Dan, șeful orgiei consensului. Mare bătălie pe „să facem fix tot aia”

A fost o manifestație a profesorilor, educația fiind de-a dreptul călcată în picioare anii ăștia. Nimic, nicio reacție. Nu mai interesează pe nimeni. Dincolo de faptul că șefii sindicatelor au făcut-o de oaie descurajând greva și apoi chemând la manifestație, trebuie să înțelegem că suntem într-o perioadă de maximă desolidarizare. Iar șacalii austerității simt asta – vor tăia de la cei mulți până când va exista răspuns social care să-i sperie. Deocamdată însă, moaca lui Veștea, invenția lui Nicușor Dan, umple știrile, profesorii nu mai interesează pe nimeni.

Dintre primele lucruri pe care le-a spus Veștea – un ciocoi din ăla atât de tipic pentru parvenitismul românesc, încât pare produs cu AI-ul –, ei bine, a spus că el nu schimbă nimic din ce-a făcut Bolojan!

E perfect așa, deci democrația e bună să nu schimbi nimic, va concluziona orice om întreg la cap. Ăștia ne îngroapă fiind de acord. Simion e de acord cu Bolojan că bugetarii trebuie îngropați, Ciolacu și Ciucă erau de acord că luptau pentru același premier etc. AUR vrea să reducă impozitele pe dividende că îi mor afaceriștii dacici de foame.

Ăștia, în goana lor individualistă exclusiv pentru ei și familiile lor, știu un singur lucru: în viață nu te iei de ăia cu bani și putere. Așa că noi asistăm nu la joc democratic, la mari lupte, asistăm la o orgie obscenă a acordului total: nu se taie de la bogați, nu se taie de la SRI, nu se schimbă Pahonțu de la SPP, se cumpără indulgență vestică (germană, mai ales) cu contracte militare.

Nicușor mai are foarte puțin până la a fi numit „Mucușor” fix de marii săi suporteri „europeniști”. Dar el nu face decât să performeze în orgia consensului cu tot cu oamenii de bine, frumoși, liberi și cu toți dinții. Doar mai ales ăștia din urmă au plâns de mila băncilor până au ajuns astea la profit istoric, în timp ce mai și furau de la clienți niște procente în plus.

Ați văzut vreodată, poate, o ceartă între bețivani serioși? Ăia nu se ceartă serios pe ce nu-s de acord. Se ceartă groaznic pe cine e mai de acord. Cam la asta asistăm acum. Așa că i-o spune Tomac sau Veștea, tot aia. Nu e vorba de lipsă de idei, e lipsa de curaj de a schimba minimal consensul: mărit trocul în recoltarea datoriilor de către ANAF, impozite corecte, întărirea statului și a angajaților.

Marele absent e totuși PSD-ul, care pare că s-a ascuns cu totul în pivnițele Cotroceniului. Se vorbește despre premier fără să participe activ la dezbatere partidul cu cei mai mulți votanți de la ultimele alegeri.

Dacă Nicușor Dan chiar era „vândut” PSD-ului, cum fabulează ăștia cu politologia făcută pe malul șanțului, se zbătea să-i fabrice o majoritate. De altfel, și dacă nu e vândut PSD-ului, fix asta ar fi trebuit să facă, să responsabilizeze un partid care a avut doar jumătate de inițiativă.

Ce trebuia să facă? Am tot spus-o. Să-l nominalizeze direct, chiar și fără voia lui, pe Grindeanu. Restul sunt abureli. Episodul Veștea e o încercare de machiavelism care a făcut până și cinismul politic de râs.

Veștea a anunțat că ar negocia și cu AUR. Asta ar fi singura noutate, aceea că AUR a devenit o variabilă în calculele prezidențiale. E cam trasă de păr de bolojeniști care, ce să povestim!, fug de extremism. Dacă facem un recensământ cu prostiile de extrema dreaptă vehiculate în PNL, ne speriem cu toții.

Cu o săptămână în urmă, o analiză Financial Times ne prezenta un portret al AUR și al liderului George Simion, care era, de fapt, un semnal important. Nicușor Dan e mai atent și la astfel de detalii, spre deosebire de ex-nicușoriștii care și-au făcut studiile politice la universitatea „m..e PSD”.

Cei de la Financial Times ne sugerau deci un Simion ca o variantă estică a Giorgiei Meloni, mai degrabă decât vreo variantă de Viktor Orban. Simion însuși se zbate să se deradicalizeze, cum altfel, când ai partid care ar putea la următoarele alegeri să ia singur guvernarea?

Iar diabolizarea PSD este un reflex, uneori inconștient, al tuturor formelor de liberalism și de conservatorism de a spăla AUR, de a-l face partener credibil. În procesul de curățare, AUR are o singură enormă problemă, georgismul, o furie antidemocratică populară care nu poate fi controlată și de care deocamdată beneficiază.

Probabil din această arătare stranie a canalelor subterane ale politicii românești, Veștea, va rămâne fix adevărul pe care doar unul sărac cu duhul poate să-l spună, din greșeală, e adevărat. Și anume că PNL, bună parte din el, pe filiere precum Rareș Bogdan – Mohammad Murad, vrea să intre în combinație mult mai fățișă cu AUR decât a îndrăznit PSD vreodată să spere.

Și, în fond, ce se întâmplă în România nu reproduce decât în mod provincial ce se întâmplă la centru. O mare coaliție a votat în Parlamentul European zilele trecute măsuri foarte dure antimigranți, unele care produc un fel de ICE al lui Trump. N-a avut nicio greață dreapta să stea lângă extrema dreaptă din parlament.

De aceea, când vă apucă scârba de politica românească, amintiți-vă două lucruri: că e o scârbă față de o derivă spre dreapta a întregii Europe și, apoi, că lupta politică nu e glumă, nu e o prostie, că trebuie recreate structuri de rezistență la aceste tendințe sinucigașe ale societății noastre de azi. Și nu, nu lupta cu marxiști închipuiți, cu tâmpenii de pe TikTok, nu asta trebuie făcut, ci regăsirea întrebărilor simple: de ce nu pot trăi din salariu, de ce nu iei bani de unde sunt, de ce te-a apucat patriotismul doar ca să-i mărești unuia profiturile? Și altele asemenea.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE