COVID-19 ar trebui înregistrat cauză a morţii pentru TOŢI cei la care boala a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.
Organizația Mondială a Sănătății:
„Sunt raportate multe decese la pacienți care mor din altă cauză. Urmărim în fiecare zi decesele, punctual, caz cu caz, și 80 la sută sunt pacienți care au comorbidități, care ar fi murit oricum, care au un cancer terminal…”, a declarat dr. Horațiu Moldovan, luni seara, la Antena 3. El a susținut că pacienţi confirmaţi cu COVID-19 au decedat „de insuficiență cardiacă terminală, de cancer cu boală metastatică avansată, de ciroză hepatică”, moartea fiind asociată „cu vârste extreme, de 90 și ceva de ani, și așa mai departe”.
Sunt foarte mulți pacienți despre care nu putem spune că au murit din cauza infecției cu Covid.
Horațiu Moldovan, secretar de stat în Ministerul Sănătăţii:
OMS: „Un deces cauzat de COVID-19 nu poate fi atribuit unei alte boli”
Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, „un deces COVID-19 este definit în scopuri de supraveghere ca fiind decesul rezultat dintr-o boală compatibilă clinic, într-un caz COVID-19 probabil sau confirmat, cu excepția cazului în care există o cauză alternativă clară de deces ce nu poate fi legată de boala COVID (de exemplu, traumatisme). Nu trebuie să existe nicio perioadă de recuperare completă între boală și deces.”
OMS spune că „un deces cauzat de COVID-19 nu poate fi atribuit unei alte boli (de exemplu, cancer) și ar trebui să fie contabilizat independent de afecțiunile preexistente care sunt suspectate de declanșarea unei evoluţii severe a COVID-19”.
În România se fac teste, post-mortem, pe probe de plămân
Institutul Naţional de Sănătate Publică din România, ţinând cont de recomandările OMS, defineşte ca fiind deces COVID-19 „decesul survenit la un pacient confirmat cu COVID-19, cu excepția situațiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relație cu COVID-19 (ex.- traumatism, hemoragie acută majoră, etc) și la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boală și momentul decesului”.
Decesul la un pacient confirmat cu COVID-19 nu poate fi atribuit unei boli preexistente (de ex. – cancer, afecțiuni hematologice etc.) și COVID-19 trebuie raportată ca și cauză a decesului, independent de condițiile medicale preexistente care se suspectează că au favorizat evoluția severă a COVID-19.
Institutul Naţional de Sănătate Publică:
În România, boala COVID-19 trebuie menționată pe certificatul de deces drept cauză a decesului pentru toate persoanele decedate la care COVID-19 a cauzat sau se presupune că a cauzat sau a contribuit la deces.
În cazul în care nu s-a putut face testarea până la momentul morţii, conform metodologiei, de la cei care au fost consideraţi cazuri suspecte de COVID-19 se recoltează probe necroptice de plămân care sunt trimite la Institutul Cantacuzino, pentru diagnostic virologic.
Cum sunt definite decesele COVID în alte ţări
În SUA, Centrul Național pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) îndeamnă medicii ca „atunci când nu poate fi dat un diagnostic clar de COVID-19, dar cazul este suspectat sau probabil (de ex., circumstanțele sunt convingătoare într-un grad rezonabil de certitudine)”, să se raporteze COVID-19 pe certificatul de deces drept cauză „probabilă” sau „prezumată” a morţii.
„În aceste cazuri, cei care întocmesc certificatul de deces ar trebui să-și folosească și cea mai bună judecată clinică, pentru a determina dacă infecția cu COVID-19 era posibilă”, spun specialiştii de la CDC care precizează că „testarea COVID-19 trebuie efectuată ori de câte ori este posibil.”
Statistica exactă a numărului de decese cauzate de infecția cu COVID-19, care depinde în parte şi de certificarea corespunzătoare a decesului, este esențială pentru supravegherea continuă a sănătăţii publice, dar şi pentru elaborarea unor măsuri de intervenţie şi pentru evaluarea impactului acestora.
Centrul Național pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor, SUA:
Şi în UK, autorităţile au publicat un ghid în care se precizează că „dacă înainte de a muri, pacientul prezenta simptome specifice infecției cu COVID-19, dar rezultatul testului nu a fost primit, ar fi de preferat să se menţioneze COVID-19 ca şi cauză a decesului și apoi să se furnizeze rezultatul testului, atunci când el devine disponibil. În condițiile în care nu există probe pentru efectuarea testului, ar fi de preferat să se aplice judecata clinică”.
Şi în Belgia, pe lista deceselor COVID-19 sunt trecute nu doar cazurile confirmate, ci și cele suspecte, indiferent dacă pacientul a fost testat sau nu. Cele mai multe cazuri de acest fel au fost înregistrate în azilele de bătrâni, iar autorităţile belgiene au precizat că raportarea tuturor deceselor „ne permite să măsurăm gravitatea situației. Când nu știi, este mai dificil să acționezi.”
În Italia, Institutul Naţional de Statistică a lansat un ghid pentru completarea formularelor pentru cei decedați, în care precizează: „Este important să raportăm întotdeauna informații, confirmate sau suspectate, despre prezența COVID-19. Dacă se crede că decesul a fost provocat de COVID-19, raportați această afecțiune, chiar dacă nu există un diagnostic confirmat, indicând «probabil» sau «suspect».”
Pentru a adopta măsuri corecte de sănătate publică și pentru a efectua analize epidemiologice, pentru decesele corelate cu COVID-19 este esenţial să existe statistici de calitate.
Institutul Naţional de Statistică din Italia:
Sunt şi ţări care nu respectă recomandările OMS. În Spania, Ministerul Sănătății a solicitat autorităților regionale să raporteze doar decesele celor confirmaţi cu COVID-19, ceea ce înseamnă că în statisticile oficiale apar doar cazurile care au fost testate pozitiv.
„Asta exclude automat de pe lista deceselor persoanele care au murit acasă sau în azilele de bătrâni și care nu au fost niciodată testate”, scrie El Pais.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro