Iată încă o dovadă a alfabetului străvechi de la Tărtăria: A fost găsit «pietroiul literar» pe care au scris strămoşii românilor acum 7.500 de ani
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Aşezarea din Epoca Pietrei descoperită pe traseul autostrăzii aparţine culturii neolitice “Turdaş”, din sudul Transilvaniei, şi a fost ridicată cu cel puţin 2.500 de ani înainte de celebrele piramide egiptene (2630 - 2611 î.Hr.).
Situl se întinde pe 100 de hectare, are fortificaţii şi cartiere, iar printre ruine au fost găsite multe vase şi statuete valoroase.
În apropierea oraşului străvechi a fost scoasă la lumină şi o piatră, pe care sunt scrijelite mai multe semne ciudate. Cel care ne-a furnizat fotografiile şi ne-a povestit despre piatră este generalul în rezervă Mircea Chelaru, fostul şef al Marelui Stat Major al Armatei, care a vizitat şantierul arheologic. “Vă trimit ceea ce am văzut la Turdaş, pe traseul excavaţiilor autostrăzii. Am fost acolo cu profesorul Victor Crăciun, senatorul Avram Crăciun şi fotograful Virgil Jireghie de la Arad. Priviţi înscrisurile şi comparaţi- le cu cele de la Tărtăria şi Oteleştii de Iaşi! Este numitorul comun al existenţei noastre inteligente de mii de ani”, ne-a declarat generalul în rezervă dr. Mircea Chelaru.
Într-adevăr, chiar şi la o verificare sumară, se pot identifica uşor pe această piatră patru elemente care corespund alfabetului de la Tărtăria, aşa cum a fost el descoperit pe trei tăbliţe de lut, vechi de 7.500 de ani.
Cuprins:
Menţionăm că elemente ale acestei scrieri, încă nedescifrată, au mai fost descoperite în alte 100 de situri arheologice, aflate în România şi în jurul ei şi cercetate încă din anul 1874. Perioada în care a fost folosit acest alfabet se întinde între anii 5500 şi aproximativ 3000 î.Hr.
E cel mai vechi alfabet european
În anul 1961, cercetătorul Nicolae Vlassa a descoperit într-un sit arheologic de la Tărtăria (judeţul Alba), între Alba Iulia şi Orăştie, trei tăbliţe de lut foarte ciudate, de formă discoidală, care cuprind, printre altele, patru grupuri de semne, despărţite prin linii, ale unui alfabet.
O bună parte din semnele de la Tărtăria se regăsesc în inscripţiile sumeriene, în cele arhaice greceşti (linear A), dar şi în scrierile feniciană şi etruscă. Cercetătorii care au verificat aceste tăbliţe susţin că au 7.500 de ani, iar scrierea sumeriană, care până la 1961 era considerată cea mai veche din lume, are doar 5.500 de ani.
Se pare că scrierea de tip Tărtăria e un fel de strămoş al celorlalte tipuri de alfabet, de la cel sumerian la cel fenician şi până la alfabetul grec şi latin.
Dispariţia scrierii de tip Tărtăria, menţionată în calendarul maya?
Conforme datelor arheologice, scrierea de tip Tărtăria a dispărut din spaţiul balcanic pe la anul 3000 î.Hr., adică în momentul în care s-a făcut trecerea de la Epoca Pietrei la Epoca Bronzului.
Aproximativ în aceeaşi perioadă au pierit şi alte mari civilizaţii preistorice foarte avansate, cea a Sumerului, din zona actualului Irak, şi civilizaţia Harapa, din vechea Indie - dispărute brusc, fără o explicaţie ştiinţifică acceptabilă. E ca şi când o lume ar fi murit, din Europa până în India, pentru a fi înlocuită de alta.
În mod straniu, acest lucru este menţionat în... calendarul maya! Celebrul calendar, realizat undeva între anii 250-900 d.Hr., este un sistem de măsurare a timpului în care lumea a început în anul 23.613 î.Hr. şi se sfârşeşte pe 21 decembrie anul acesta. La fiecare 13 baktuni, adică 5.125,36 de ani, calendarul revine la zero şi reîncepe numărătoarea. Mayaşii credeau astfel că lumea are cinci epoci distincte, fiecare cu un soare propriu, durata unei epoci fiind de 13 baktuni. Fiecare perioadă se termină violent, pentru a lăsa locul alteia. Conform calendarului maya, în data de 11 august 3114 î.Hr. a luat sfârşit lumea a patra, a Soarelui-Apă, şi s-a născut cea de-a cincea, ultima, a Soarelui Tonatiuh, care se va sfârşi pe 21 decembrie 2012... după care celebrul calendar nu mai continuă cu nimic, lucru care a indus ideea că peste mai puţin de două luni va veni sfârşitul lumii.
E cel puţin ciudată potrivirea de date: mayaşii spuneau că în jurul anului 3000 î.Hr. s-a sfârşit o lume şi a început alta, lucru atestat arheologic pentru zona Europa şi Asia, după cum am arătat mai sus. De unde au ştiut mayaşii aceste lucruri, petrecute la mare distanţă de ei, în spaţiu şi timp, cu atâta exactitate, încă nu s-a aflat.
