Un iceberg gigant vechi de 39 de ani se topește în largul Antarcticii
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Un iceberg gigant format în urma desprinderii de Antarctica în urmă cu 39 de ani, la un moment dat cel mai mare din lume, se topește în apele care au devenit mai calde, potrivit oamenilor de știință citați de AFP.
Cuprins:
Cât cântărea acesta la începutul anului
La începutul anului, această bucată de gheață numită A23a cântărea aproape 1.000 de miliarde de tone și acoperea aproape 4.000 kmp, adică cu 50% mai mult decât suprafața Luxemburgului.
Dar, derivând spre nord, și deci spre regiunile mai puțin reci ale Oceanului Antarctic, a văzut cum se desprind bucăți mari din el.
Ce dimensiune are în prezent
Dimensiunea sa este în prezent de 1.770 kmp, cu o lățime care ajunge până la 60 km, potrivit unei analize efectuate de AFP pe imagini satelitare ale serviciului european Copernicus.
„Aș spune că este cu adevărat pe sfârșite (…) Pur și simplu putrezește de la rădăcină. Apa este mult prea caldă pentru ca el să supraviețuiască. Se topește constant”, a explicat pentru AFP un oceanolog de la Institutul de Cercetare Antarctică al Regatului Unit (British Antarctic Survey), Andrew Meijers.
„Mă aștept ca acest proces să continue în următoarele săptămâni și prevăd că va deveni de nerecunoscut în câteva săptămâni”, a adăugat el.
Icebergul s-a desprins de continent în 1986
A23a s-a desprins de continent în 1986, înainte de a eșua în Marea Weddell, unde a rămas ancorat pe fundul oceanului timp de peste trei decenii. În 2020, a pornit din nou, purtat, ca și alte aisberguri, de puternicul curent circumpolar antarctic.
A eșuat din nou în martie 2025, nu departe de Georgia de Sud, o insulă britanică din Atlanticul de Sud. Se temea că va pune în pericol subzistența pinguinilor și a focilor.
A terminat cursa ocolind insula și câștigând viteză pe măsură ce valurile puternice și apele mai puțin reci ale acestui ocean îl deteriorau.
Oamenii de știință au fost „surprinși” să vadă că a rezistat atât de mult
„Majoritatea aisbergurilor nu ajung atât de departe”, fiind „condamnate” odată ce părăsesc protecția climatului antarctic, a adăugat domnul Meijers.
Formarea aisbergurilor este un proces natural, iar oamenii de știință estimează că ritmul în care Antarctica le produce a crescut, probabil din cauza schimbărilor climatice provocate de activitățile umane.
