„Îmi doresc şi visez că voi merge singură”

„Cu mine, viaţa n-a fost prea darnică, dar cu ajutorul familiei am reuşit să trec mai uşor peste probleme. Am 20 de ani şi îmi petrec zilele într-un fotoliu rulant. Atunci când aveam nouă luni, părinţii aşteptau să încep să fac primii paşi, dar au aflat cruda veste că am tetrapareză- spastică şi că e posibil să nu merg şi să nu pot să-mi mişc mâinile niciodată. Am mers zilnic la centrul de ocrotire «Mama şi copilul », pentru gimnastică şi tratament. La cinci ani, am suportat două intervenţii chirurgicale, apoi am făcut gimnastică recuperatorie la Spitalul Budimex. Mai târziu, la vârsta de opt ani, părinţii au decis să mergem la sanatoriul «Gura Ocniţei ». Am crescut şi am început să înţeleg cruda şi adevărata viaţă a mea într-un scaun rulant. Ne-am interesat la alţi oameni bolnavi şi aşa am aflat de transplantul cu celule stem (în China).

Mama a trimis o scrisoare la o clinică de acolo în luna august 2007. După aproximativ două luni ni s-a confirmat că scrisoarea este în atenţia medicilor. Dar lunile au trecut şi nu am mai avut nici o veste de la doctori. Înainte de Sărbători, am avut o surpriză şi poate cel mai frumos cadou: am primit con firmarea că pot face transplantul. Nu vă pot descrie în cuvinte bucu-ria pe care am simţit- o atunci. Programarea a fost făcută pentru 6.02.2009. Am cumpărat biletele de avion, în valoare de 1.800 de euro. Dar operaţia costă 20.000 de dolari şi noi avem doar 5.000 de dolari. De aceea vă rog din suflet să mă ajutaţi să strâng suma de 15.000 de dolari pentru a putea să mă operez. Sper ca strigătul meu de ajutor să fie auzit de dumneavoastră, oameni buni, şi să nu rămâneţi indiferenţi la durerea mea. Îmi doresc şi visez să nu mai depind de alte persoane, să pot bea apă, să pot mânca şi merge singură.”

Cătălina Mirea, Bucureşti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE