Împletite cu fire de dor cu dor, covoarele tradiționale basarabene ajung până-n America. Scoarțele care spun povestea unui neam
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ornamentele şi tehnicile de realizare a covoarelor vechi, traditionale, spun povestea unei familiei, a unei regiuni, a unui neam. Tocmai de aceea, meşterii populari din Republica Moldova încearcă sa salveze covorul traditional, acest boţ de aur, care este pe cale de dispariţie.
Mai mult, experții în etnografie din România și Republica Moldova au decis salvgardarea tradiției românești de țesere a covoarelor tradiționale prin decizia UNESCO aprobată la 1 decembrie 2016 în Etiopia.
Covor țesut cu dor
Odată cu includerea scoarţei tradiţionale în lista patrimoniului UNESCO, unii meşteri populari din Republica Moldova se ingrijesc de salvarea si promovarea tehnicilor de ţesere şi realizare a unui covor, aşa cum se făcea pe timpuri.
Un exemplu este Ecaterina Popescu, fondatoarea muzeului de covoare din satul Clişova Nouă, raionul Orhei. Aici se regăsesc scoarţe care datează din 1912. Ele sunt făcute din lână naturală, în culori naturale obținute din plante vegetale, cu motive mici în formă geometrică, simple și pline de conţiut. Odată intrat în patrimoniul cultural mondial UNESCO, covorul reprezintă o atracție pentru turiști și o imagine a Republicii Moldova.
Covoarele noastre basarabene sunt cumpărate chiar şi de străini. Au ajuns în Australia, în Statele Unite ale Americii. Unii diplomaţi străini care vin cu misiuni în Moldova ţin neapărat să se aleagă cu covoare tradiţionale.
ECATERINA POPESCU, meşter popular din Republica Moldova
Cum a fost reînviată tradiția țesutului
Pentru a fi menţinută tradiţia ţesutului covorului tradiţional basarabean, Muzeul Naţional de Istorie şi Etnografie Naturală din Chişinău organizează anual Târgul Naţional „Covorul Dorului” – locul unde zeci de covoare vechi de secole sunt expuse şi admirate de public.
Raisa Lungu este meşter popular cunoscut în satul Crişcăuţi, din raionul Donduşeni, Republica Moldova. Femeia a venit la târg cu războiul de ţesut şi a demonstrat publicului tehnicile de ţesere a unei scoarţe. Astăzi, puține femei mai au răbdarea de a deprinde arta țesutului.
Țesătura trebuie să fie tare, se bate cu pieptenele în războiul vertical de țesut. Motivele sunt florale, vegetale – pomul vieții, butucul de viță de vie sau picătura de apă. Covoarele au pomi mici cât un deget, dar au ramure, crengi și rădăcini. Din tehnici se formează decorul care ocupă locul central al scoarței.
RAISA LUNGU, meşter popular din Republica Moldova
Tipuri de covoare basarabene
În Moldova sunt diverse tipuri de covoare tradiţionale, în funcţie de zonă. În nord, covoarele de perete (război, scoarţă, covor chilim) sunt mari (3-4 m x 1,8-2,5 m). Ele sunt atârnate pe pereţii centrali din Casa Mare.
Păretarele alese sunt covoraşe mai înguste cu figuri geometrice stilizate, care erau atârnate pe perete, mai jos de covoarele mari.
În zona centrală a Moldovei a fost răspândit tipul de covor – „covor ales în bumbi”. Tradiţia teserii lui a dispărut în secolul al XIX-lea, dar a fost reluata în ultimii zece ani si îmbunătăţită tehnica de lucru. Un centru de confecţionare a acestor covoare se află în satul Palanca, raionul Călăraşi.
În Republica Moldova, covoare autentice realizează meșterii populari Tatiana Popa din satul Palanca, raionul Călărași și Ecaterina Popescu din satul Clișova Nouă, raionul Orhei. De asemenea, scoarțe se mai fac la Mănăstirea Vărzărești din raionul Nisporeni, în satul Mihăileni din raionul Râșcani, satul Ustia din raionul Glodeni, satul Ignăței din raionul Rezina, satul Tabăra din raionul Orhei, satul Grinăuți din raionul Dondușeni și satul Sofia din raionul Drochia.
