În America e şofer de TIR, în România, profesor

Ovidiu şi-a dorit de când era mic să devină şofer de TIR. Visul său s-a împlinit în momentul în care a câştigat la Loteria Vizelor şi a putut să muncească legal pentru diferite firme de transport din Statele Unite ale Americii. El pleacă în fiecare vacanţă de vară peste Ocean pentru a câştiga un ban în plus şi a se bucura de traiul într-o ţară pe care o consideră deosebită

În anul 2000, mai mult din curiozitate, profesorul de informatică Ovidiu Dumitrescu a cumpărat un plic ce conţinea instrucţiuni pentru Loteria Vizelor. A aplicat şi a câştigat, iar la 30 de ani, cât avea atunci, a decis să facă pasul cel mare şi să încerce să descopere, la rândul său, America – “Tărâmul Făgăduinţei”-, ţara pe care şi-a dorit întotdeauna s-o viziteze şi să-i afle secretele. În acel moment deţinea postul de titular la unul dincel mai bine cotate licee din judeţul Vâlcea, ba chiar din ţară, Colegiul Naţional “Mircea cel Bătrân”, din Râmnicu Vâlcea. Deşi, pe de o parte, era mâhnit că îşi lăsa în urmă elevii şi familia, pe de altă parte era nerăbdător să guste din experienţa americană. În 2002, Ovidiu Dumitrescu a solicitat concediu fără plată pentru un an şi s-a urcat, încrezător, în avionul care urma să-l ducă într-una dintre cele mai fascinante destinaţii de pe mapamond. Nici nu a ajuns bine pe continent, că tumultul vieţii, agitaţia cotidiană şi continua fugă după bani a americanilor l-au determinat să se adapteze cât mai repede, ca să intre în rândul lor.

«Umblam mereu cu dicţionarul la mine»

Pentru că nu cunoştea limba engleză, iniţial s-a angajat pe un şantier de construcţii, unde a lucrat doar o perioadă scurtă de timp. “Am început să învăţ singur limba, deşi a fost destul de greu. Umblam mereu cu dicţionarele după mine”, spune acum profesorul. În scurtă vreme, i s-a oferit ocazia de a deveni şofer pe TIR, lucru ce l-a încântat nespus. “Mi-am dorit de când eram mic să practic conduc un camion”, continuă Ovidiu Dumitrescu. De atunci, visul profesorului a început să prindă contur. Pentru că meseria de şofer de TIR i s-a părut o oportunitate din toate punctele de vedere, bărbatul s-a întors în SUA, mai mulţi ani la rând, în fiecare vară, pe timpul vacanţei. Din cabina TIR-ului, acesta a reuşit să vadă cam toată ţara.

De câte ori este întrebat, profesorul Dumitrescu nu ezită să le explice tuturor modul în care America i-a schimbat viaţa radical. “Ajungând în SUA, am început să realizez ce înseamnă adevăratul capitalism. Am văzut multă opulenţă, am văzut şi multă sărăcie, dar ce m-a impresionat cel mai mult e acea clasă de mijloc, ordonată, muncitoare, deţinând proprietăţi, plătitoare de impozite, cu datorii la bănci, mare consumatoare de orice, cu două sau chiar trei «job-uri». Oamenii din această categorie lucrează foarte mult, îşi dedică viaţa muncii, iar acest lucru m-a făcut să-mi schimb definitiv mentalitatea”, mai spune el.

Aventuri cu camionul pe autostrăzile din Missouri

În călătoriile sale, când trebuia să transporte marfă dintr-un stat într-altul, profesorul-şofer de tir a trecut prin multe peripeţii. S-a întâmplat să petreacă zile în şir în mijlocul câmpului, undeva, în statul Nebraska, după ce motorul camionului a explodat, să circule în jur de 400 de mile în plus prin Florida, pentru că se schimbase numerotarea ieşirilor de pe autostradă, ba chiar să se răstoarne cu încărcătura.

20 de tone de suc de cireşe vărsate pe asfalt

“Transportam din Michigan spre California aproximativ 20 de tone de concentrat de suc de cireşe. Eram pe autostrada 44, în statul Missouri, trecusem de Springfield şi, în timp ce conduceam, m-am aplecat să iau o hartă, călcând linia de pe marginea autostrăzii. M-am speriat şi am tras tare de volan. Am intrat în balans, am încercat să mă redresez aducând camionul pe banda de mers, dar balansul creat a răsturnat vehiculul. Am blocat astfel cele două benzi pe sens. Nu se mai putea trece decât pe cea de urgenţă, iar marfa a început să curgă. Cei care au trecut imediat după accident păreau îngroziţi, crezând că acel suc ce se scurgea era sânge. În cinci minute au venit două maşini de descarcerare şi trei ambulanţe, iar un elicopter a început să survoleze zona. Nu am fost rănit şi nu am lovit pe nimeni, dar am trecut prin clipe foarte grele”, îşi aminteşte Ovidiu Dumitrescu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE