În carantină cu pinguinii. Povestea unui echipaj care s-a întors din Antarctica și a găsit toate granițele închise
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Edwina Hart, o jurnalistă de la “Lonely Planet”, a plecat de la Punta Arenas, cel mai sudic oraș din Chile, într-o călătorie în Antarctica. A crezut că pleacă în cea mai tare aventură a vieții ei, dar nu și-a imaginat niciodată în ce avea să se transforme această experiență.
Granițele statelor din America de Sud s-au închis după declanșarea pandemiei de COVID-19. Edwina Hart a rămas în Insulele Falkland, un arhipelag situat în sudul Atlanticului, a notat Lonely Planet.
Cuprins:
În acest arhipelag, cunoscut și sub numele de Insulele Malvine, pentru care Argentina și Anglia au avut un război în 1982, locuiesc puțin peste 3.000 de oameni.
Edwina a crezut că drumul ei prin apele înghețate ale Antarcticii va fi marea aventură. Nu se aștepta la “bonusul” primit. Dar aventura din Insula Horseshoe, de la marginea Antarcticii a rămas în urmă. “Parcă a trecut o viață de atunci”, a spus Edwina.
Când nava a plecat, în America de Sud era doar un caz de coronavirus
A călătorit acolo la bordul unei nave-hibrid, special concepută pentru explorări în zonele polare.
S-a plimbat în zona sudului Cercului Atlantic, printre aisberguri, a ajuns la portul Yankee, unde echipajul a fost întâmpinat de cârduri de pinguini.
Când a plecat spre Antarctica, în întreaga Americă de Sud se înregistrase o singură persoană infectată cu virusul COVID-19. După 18 zile, când trebuia să se întoarcă la Punta Arenas, necazul căpătase alte proporții. Granițele erau deja închise. Nava trebuia să ajungă pe 15 martie înapoi în Chile.
Când au ajuns acolo, li s-a spus că n-au voie să debarce și că trebuie să rămână în carantină pentru două săptămâni. N-a fost singurul vas care a pățit asta. În total, 400 de persoane au fost carantinate astfel. De aici a început carantina cu pinguinii.
Au trecut prin “mașina de spălat”
În acel moment, Torry Sakkariassen, căpitanul navei, a luat altă decizie: “Ne întoarcem spre Insulele Falklands, pentru a debarca în Stanley”.
Toți cei din echipaj au întâmpinat cu urale decizia, pentru că cea mai bună șansă de a ajunge acasă era să navigheze spre teritoriul britanic, sperând că vor fi lăsați să se urce la bordul vreunui charter care ar fi urmat să plece de pe aeroportul militar de acolo.
Ca să ajungă acolo, vasul trebuia să treacă din nou printr-o zonă numită “Drake Passage” sau “Drake Shake”. Se spune că “Drake Passage” este prețul pe care trebuie să-l plătească oricine vrea să ajungă în Antarctica. Valurile în zonă ajung și la 8 metri înălțime!
Pentru Edwina Hart și restul echipajului, acesta era prețul plătit pentru o ipotetică întoarcere acasă. De la geamul cabinei sale, Edwina Hart a crezut că se află în mijlocul unei imense mașini de spălat.
“În ciuda neplăcerilor, la bord era o atitudine copleșitor de pozitivă. Când l-am întrebat pe căpitan cum reușește să mențină moralul ridicat, mi-a spus: «Este foarte important să rămânem pozitivi, să avem un bun simț al umorului și să-i ținem pe pasageri ocupați tot timpul»”, a spus aceasta.
Să fii captiv pe navă, fără confirmarea momentului sau a modului în care vei ajunge acasă, nu este o situație în care cineva vrea să fie.Edwina Hart, Lonely Planet
Jocuri la bordul navei
“Poți petrece toată ziua plângând în cabina ta sau poți profita la maximum (în cazul meu) de o luxoasă căptușeală norvegiană. Dar eu și colegii mei pasageri intenționăm să facem asta. Ne petrecem zilele cufundate în prelegeri găzduite în centrul științific de oamenii de știință de la bordul navei, pe teme din istorie polară până la viața marină a Antarcticii. Exercițiul de yoga de dimineață sau un pic de jogging pe puntea superioară a navei ajută”, a mai spus Edwina.
Cei de la bord au inventat și o serie de jocuri, cum ar fi „vânătoarea de zgârieturi”. S-au format echipe care au început să alerge în toate direcțiile pentru a căuta indicii pe pereții vasului.
Cei cu înclinații artistice au început să deseneze balene. Cei de la bord își petrec serile tot împreună, ascultând muzică și dansând. Sau consumând Martini, rebotezat Carantini, și arătându-și talentele artistice în concursuri de karaoke pentru a menține buna dispoziție.
Echipajul va mai “hălădui” prin apele din jurul Insulelor Falkland încă o perioadă, până va primi permisiunea de a ancora în port.
“Pinguinii sunt atât de amuzanți, încât nu pot să nu râd”
Biologul și ghidul de expediție Kieran Love radiază de fericire. “În acest moment, așteptăm undeva în vestul Insulelor Falkland, un loc fantastic, plin de animale sălbatice. Am văzut cârduri de pinguini gentoo în apă”, a spus Kieran Love.
Mulți dintre cei de la bordul navei sunt iubitori de pinguini (nimeni nu merge acolo dacă nu iubește aceste vietăți). E dificil să găsești pe cineva care n-are sute de poze drăguțe cu pinguinii.
“Mă uit la imaginile făcute în timpul călătoriei cu diferite specii de pinguini. Sunt atât de drăguți și amuzanți, încât nu pot să nu mai râd. Acesta este unul dintre motivele pentru care mă simt încă fericit pe navă”, a spus unul dintre călătorii carantinați undeva în largul Oceanul Atlantic.
