Incursiunea din Kursk ar putea fi un punct de cotitură în istoria Rusiei, precum s-a întâmplat în 1943, afirmă un fost comandant NATO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Vladimir Putin și-a justificat invazia din Ucraina cu rostogolirea unor interpretări greșite despre trecut până la respingerea aspirației legitime a țării vecine de a fi o națiune independentă. După doi ani și jumătate de război la scară largă, liderul de la Kremlin se confruntă cu o incursiune militară în teritoriul recunoscut internațional al Rusiei care ar putea fi un punct de cotitură în istorie.
Cuprins:
Pe același câmp de luptă din Kursk, în 1943, numeroasele forțe ale Uniunii Sovietice au întors hoardele naziste la capătul unei bătălii considerate pe bună dreptate a fi drept unul dintre punctele de cotitură ale celui de-Al Doilea Război Mondial. Dacă bătăliei de la Kursk (5 iulie - 23 august 1943) i s-a asigurat până acum un loc special în panteonul mândriei ruse, operațiunea „tactică” în curs a Ucrainei ar putea face din acest teritoriu o sursă de amintiri despre umilirea Rusiei. Și dacă Occidentul i-ar permite Ucrainei să-și exploateze succesele, s-ar putea dovedi a fi și locul unui alt punct de cotitură în istoria Rusiei, comentează colonelul în rezervă Hamish de Bretton-Gordon într-un editorial publicat în The Telegraph.
Principiile vechi ale războiului își păstrează funcționalitatea
Potrivit lui Hamish de Bretton-Gordon, fost comandant al forțelor CBRN (arme nucleare, radiologice, biologice și chimice) britanice și NATO, incursiunea militară din Kursk marchează recurgerea în premieră a armatei ucrainene la manevre cu forțe combinate, în stilul occidental. „Cu o mică forță de soldați hotărâți și evident bine antrenați, precum și cu un număr mic de tancuri, (ucrainenii - n.r.) au înfrânt o grămadă de recruți ezitanți ale căror răcnete vor fi zguduit ferestrele Kremlinului și vor fi ajuns și în casele din Rusia, care au fost hrănite până acum cu o dietă despre strălucirea militară a lui Putin”, scrie colonelul britanic în rezervă.
Hamish de Bretton-Gordon îi critică pe „comentatorii din fotoliu” care s-au grăbit să prezică sfârșitul manevrelor cu tancuri și începutul unei noi ere pentru război, cu drone și atacuri cibernetice. „Poate seduși de încercarea devastator de ineptă a forțelor ruse «de elită» de a efectua manevre blindate la începutul războiului (la scară largă, declanșat de Putin pe 24 februarie 2022 - n.r.), aceștia au înghițit ideea precum că tancurile și altele sunt istorie. Dar cei care au cât de cât experiență în războiul terestru au văzut foarte repede că atacul inițial al Rusiei a eșuat nu pentru că ideea din spatele lui era depășită”, ci pentru că „echipajele tancurilor rusești erau prost antrenate și prost conduse”, subliniază autorul.
„Dacă i-ai fi ascultat pe fanaticii dronelor, ai fi crezut că este imposibil să obții surprize pe câmpul de luptă «transparent» de astăzi. Au uitat că drona este pe atât de inteligentă pe cât este și operatorul său și că ambele părți ale unui conflict au un cuvânt de spus”, insistă el.
Prin urmare, continuă Hamish de Bretton-Gordon, „principiile surprizei, spiritului ofensiv și concentrării de forțe funcționează astăzi pentru forțele ucrainene” așa cum s-a întâmpat „pentru sovietici în 1943”.
Putin, afectat „în cel puțin trei moduri”
Fostul comandant NATO este de părere că incursiunea din Kursk îl afectează pe Putin „în cel puțin trei moduri”.
În primul rând, comandamentul militar rus va fi nevoit să devieze forțe pentru a se apăra de alte incursiuni, care sunt fără îndoială planificate de ucraineni pentru a dezechilibra și mai mult agresorul. Autorul observă că nici localnicii nu sunt mânați de vreo dorință de a pune mâna pe „coasă” pentru a încetini avansul ucrainenilor.
În al doilea rând, incursiunea din Kursk este „profund jenantă” pentru Putin și ar putea contribui la destabilizarea regimului său. „Kremlinul nu poate apăra teritoriul Rusiei, darămite să învingă Ucraina“, notează el.
În al treilea rând, această incursiune demonstrează că Ucraina nu are nevoie de același număr de oameni sau de arme ca rușii pentru a schimba situația pe câmpul de luptă. „În 1943, germanii au atacat cu sute de mii de oameni și mii de tancuri. Ucrainenii au capturat câteva sute de kilometri pătrați cu câteva mii de oameni și o mână de tancuri. Cu alte cuvinte, victoria pentru Ucraina nu este deloc de nerealizat”, afirmă colonelul în rezervă.
O șansă atât pentru Starmer, cât și pentru Biden
Deși Europa și SUA s-ar putea ca acum să privească mai mult spre Orientul Mijlociu decât spre Ucraina, totuși aceasta din urmă este mult mai importantă pentru securitatea noastră, avertizează Hamish de Bretton-Gordon. În loc să se îngrijoreze de „escaladare”, Occidentul ar trebui să se asigure că Ucraina își poate consolida succesele tactice din Kursk ca mijloc de a forța Rusia la masa negocierilor.
Aceasta este o oportunitate de a scurta războiul, una pe care, fără îndoială, Churchill și Roosevelt ar fi înțeles-o. Din păcate, astăzi nu avem lideri de stat de calibrul lor, dar este o șansă pentru premierul britanic Sir Keir Starmer să-și pună amprenta și pentru președintele american Joe Biden să lase o moștenire decentă. Mândria nemăsurată a lui Vladimir Putin a întâlnit-o în sfârșit pe Nemesis (zeița din mitologia greacă care răzbună crimele și asigură echilibrul în univers - n.r.), conchide fostul comandant NATO.
