INTERVIU. Cercetător în genetică despre un mit răspândit: „Sunt românii cei mai leneși?”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
„Nu suntem nici mai buni, nici mai răi decât alte popoare”, spune Mihai Netea, cercetător român care muncește în Olanda. Tot el crede că „românii se reobișnuiesc cu a avea inițiativă, a lua situația în propriile mâini, a nu aștepta ca să facă cineva ceva pentru noi. Eu sunt optimist pentru România”.
Cuprins:
- Ce ne spune ADN-ul despre noi, ca popor
- Olteni vs moldoveni
- Merită să ne facem un test genetic de origine?
- Ocupația romană s-a regăsit mai degrabă la oraș, dacii au rămas ultramajoritari la sat
- Moștenirea culturală romană o depășește pe cea genetică
- Romii sunt o excepție, față de alte populații care au migrat spre Europa în aceeași perioadă
- „Nu suntem sclavii genelor noastre”
- Efectul pandemiilor în genomul uman
Mihai Netea a studiat Medicina la Cluj și și-a obținut doctoratul în medicină internă și boli infecțioase la Universitatea Radbound din Nijmegen, Olanda, apoi a urmat studii postdoctorale în SUA.
Autor distins cu premiul Spinoza, cel mai valoros premiu acordat în Olanda în domeniul științei, Netea a coordonat o serie de proiecte internaționale de cercetare de mare impact.
Cartea sa, „O istorie genetică (incompletă) a românilor”, publicată anul trecut la Editura Humanitas, încearcă să ofere un răspuns științific la întrebări legate de cine suntem ca popor: de la impactul avut de romani asupra dacilor până la impactul diferitelor populații migratoare din Evul Mediu sau asemănările din zilele noastre cu țările vecine ori cu restul Europei.
Într-un interviu pentru cititorii Libertatea, profesorul român stabilit în Olanda rezumă câteva din răspunsurile oferite în carte, dar oferă și o abordare personală despre cum vede astăzi România.
Ce ne spune ADN-ul despre noi, ca popor
Libertatea: Ce ne spune ADN-ul despre ce înseamnă să fii român?
Prof. dr. Mihai Netea: Răspunsul scurt și sec este că ADN-ul nu ne poate spune nimic despre ce înseamnă să fim români, fiindcă a fi român înseamnă mult mai mult decât ADN-ul. Înseamnă limbă, cultură, obiceiuri. Aceste componente sunt mult mai importante decât genele.
Pe de altă parte, ADN–ul nostru de români are anumite caracteristici, care spun că suntem europeni, că suntem cel mai probabil din sudul Europei, că avem anumite particularități fizice. Ne spune din ce fel de populații, care au trăit în alte epoci, ne tragem.
Noi ne deosebim foarte puțin din punct de vedere genetic de vecinii noștri. Bineînțeles, există un gradient al ADN-ului. Cu cât suntem mai departe geografic de o anumită populație, să zicem o populație din Papua Noua Guinee, cu atât mai diferit este ADN-ul nostru și putem foarte ușor să facem distincția. În schimb, față de popoarele care trăiesc geografic aproape de noi, acest lucru este foarte greu.
Nimeni nu va putea spune cu siguranță că cineva este român sau sârb ori maghiar, dacă se uită doar la ADN.
Olteni vs moldoveni
- Există tot felul de stereotipuri despre moldoveni, olteni. Cât de diferiți sunt românii din diferitele provincii istorice?
- La nivel de provincii istorice, sunt foarte mici diferențe genetice. Cei care trăiesc în afara arcului carpatic, în sudul României, se apropie un pic mai mult de popoarele din Peninsula Balcanică: greci, bulgari, în timp ce populația română din interiorul arcului carpatic este ceva mai apropiată de populațiile din Europa Centrală. Dar diferențele sunt așa mici, încât această concluzie se poate trage doar la nivel de populație. Sunt și persoane care trăiesc în sudul României care sunt mai apropiate de ADN-ul central european și sunt și persoane din Transilvania mai apropiate de ADN-ul balcanic.
Tatăl meu este din Oradea, mama - din Vâlcea. Mi-am făcut, mai mult din curiozitate, testul de moștenire genetică. Deși m-am născut în Cluj și, din punctul de vedere al accentului, sunt mai mult ardelean decât oltean, asta nu înseamnă mare lucru. ADN-ul meu seamănă în primul rând cu populațiile românești.
Populația cu care se aseamănă cel mai mult ADN-ul meu personal sunt grecii. Noi oricum suntem mai apropiați de popoarele balcanice decât de alte popoare europene, datorită istoriei comune și acelorași tip de migrații. Diferențele dintre provinciile istorice sunt foarte mici, inclusiv dacă comparăm cu Republica Moldova.
- În ce sens vă referiți la Republica Moldova?
- Românii care trăiesc în Republica Moldova au fost ceva mai mult influențați de slavii de răsărit: populațiile ucrainene, rusești, dar tot sunt mult mai mult apropiați de populațiile românești. Diferențele (n.r. - dintre români și moldoveni) sunt minime.
Merită să ne facem un test genetic de origine?
- Spuneați că v-ați făcut testul de moștenire genetică. Am văzut că e o modă tot mai puternică. Cât de relevante și de încredere considerați că sunt aceste teste comerciale?
- În general, nu prea sunt relevante, decât dacă e o surpriză mare. Cum ar fi că ai avut un bunic care a venit din nu știu ce parte a lumii și nu știai. Credeai că e din Bistrița, și el era din Finlanda. La mine în familie nu a fost ceva foarte spectaculos. Noi, ca români, avem un anumit tip de structură a ADN-ului și acele teste asta îți vor spune: „Da, ești cel mai apropiat de cei care trăiesc în România”. Oh, ce surpriză mare. Pe locul 2 sunt cei din Grecia. Iarăși o surpriză foarte mare.
- Apoi, rezultatele sunt influențate și de faptul că îți compară ADN-ul numai cu al celor deja incluși în baza de date, adică selectează doar din populația care are acces la astfel de teste.
- Da, așa e. Numai că, în ultimă instanță, persoanele respective trăiesc în țările respective, deci tot de acolo se trag și ei până la urmă. Din acest punct de vedere, nu e mare problemă.
Dar dacă vrei lucruri foarte specifice, ca procentajul de ADN neanderthalian, îți vor da un rezultat de tipul: între 1,5 și 2%. Ceea ce e o aproximare corectă, dacă ești un european. Dacă tu vrei să știi exact dacă ești 1,5% sau 1,7%, testul nu îți va spune în detaliu.
Ocupația romană s-a regăsit mai degrabă la oraș, dacii au rămas ultramajoritari la sat
- Întorcându-ne la tema cărții dumneavoastră, istoria genetică a poporului român, ce impact au avut romanii asupra populației dacice? Pentru că se tot discută în anumite grupuri, dar de multe ori pseudoștiințific, pe acest subiect.
- Să nu uităm un lucru foarte important: dacii și romanii aveau deja un ADN destul de apropiat, pentru că ei sunt popoare europene, indo-europene. Așadar, de la început nu e foarte ușor să caracterizezi: atât e procentajul dacic și atât e procentajul de romani în populațiile daco-romane, care vin după aceea.
Pe de altă parte, populațiile romane care au venit să colonizeze Dacia erau administratori și militari. Militarii vin din toate colțurile imperiului.
Peninsula Italică este doar o componentă geografică și demografică mică a Imperiului Roman, deci ei vin și din Orientul Mijlociu, vin din Spania și așa mai departe. Asta se poate vedea foarte bine. În perioada de maximă expansiune a Imperiului Roman, 80% din populația Romei Antice era născută în afara Peninsulei Italice. Faptul că într-o anumită regiune vin oameni din afară este un semn de succes al regiunii respective.
Când Roma își pierde puterea de atracție, își pierde puterea economică și puterea politică, ne întoarcem la structura pur europeană care exista înainte de Imperiul Roman.
În ceea ce privește impactul roman în structura populațiilor daco-romane care vin, cel mai probabil populațiile rurale rămân dacice, în timp ce marile centre urbane, care sunt în special în Transilvania în acel moment, au o administrație și militari romani.
Moștenirea culturală romană o depășește pe cea genetică
- Așadar, proporțiile...
- Avem undeva la 80% populație rurală și 20% urbană. Cam acela a fost impactul pur genetic al cuceririi romane.
Pe de altă parte, impactul cultural, lingvistic pe care-l are cucerirea Daciei de către romani este mult mai mare. Noi vorbim o variantă de limbă latină. Nu mai vorbim limba dacică, nici măcar nu mai știm cum suna. Avem multe obiceiuri care ni se trag de la romani. Impactul pe care-l are cucerirea Daciei de către Imperiul Roman trece mult de cele 20% influențe genetice pe care le avem.
- Atunci, noțiunea pe care o învățam toți în școală, că România este o insulă de latinitate în spațiul estic, e valabilă mai degrabă cultural, dar nu și genetic?
- Așa este. Din punct de vedere genetic, noi suntem foarte puțin diferiți de cei din jurul nostru, dar, din punct de vedere cultural și lingvistic, e absolut corect.
Romii sunt o excepție, față de alte populații care au migrat spre Europa în aceeași perioadă
- Ce ne spun genele despre felul în care a fost sau nu integrată minoritatea etnică romă la noi în țară?
- Minoritatea etnică romă este o excepție, față de toate celelalte populații migratoare care au venit dinspre Asia. O excepție interesantă din punct de vedere cultural și genetic. Celelalte populații care au venit în timpul Evului Mediu dinspre Asia spre Europa vin mai degrabă ca populații cuceritoare: huni, avari, maghiari etc.
Romii nu vin ca o populație cuceritoare care își creează un stat la un moment dat, ci vin ca o populație subjugată, care va fi imediat înrobită, inclusiv în țările române. De aici vine o diferență extrem de importantă.
Să dăm exemplul cumanilor, ei au fost asimilați foarte repede. Sunt în număr mic și sunt o pătură conducătoare care își creează un stat pe teritoriul Moldovei și Țării Românești, dar ei vor fi complet asimilați. De ce? Pentru că populația locală are tot interesul să intre în familia conducătoare. Are loc o foarte rapidă contopire genetică între cuceritori și cuceriți. Cum cumanii erau așa puțini și nu aveau o cultură superioară populației locale, sunt foarte repede asimilați, atât din punct de vedere demografic, genetic, cât și din punct de vedere cultural.
Cu populația romă e diferit. Populația autohtonă nu are niciun stimulent politic sau economic să intre în populația romă.
În plus, populația romă care migrează are un puternic caracter endogam: adică se căsătoresc cam în același grup. În plus, populația din jur, populația europeană în acel moment, are foarte puțini stimuli să intre în populația respectivă, din cauză că e o populație dezavantajată. În acea perioadă, cel care se căsătorea cu o persoană romă devenea la rândul lui rom, iar copiii lui deveneau romi.
Din această cauză, romii sunt singura populație care a migrat pe teritoriul Europei în Evul Mediu și care încă genetic este foarte clar diferită, are o componentă puternică sud-asiatică.
Cu toate acestea și, deși această situație a durat o mie de ani, chiar și populația romă este deja, în proporție de 60-70%, populație europeană (din punct de vedere genetic, n.r.). Nu mai este o populație indiană.
Studiile recente arată cum, în ultimii 100-200 de ani, această tendință de asimilare s-a accentuat, după ce romii au fost dezrobiți și au avut tot mai multe drepturi. Astăzi, chiar dacă sunt încă discriminați, din păcate, situația este mult mai bună decât acum 200-300 de ani.
- Sunt multe clișee despre popoare. Despre români, de exemplu, auzim ba că sunt cei mai ospitalieri, ba cei mai leneși. Ce spune genetica despre toate astea?
- Nu, e absolut zero. Este un aspect pur cultural. Oricum, eu nu cred că românii sunt cei mai leneși.
Majoritatea românilor care au emigrat și lucrează în afara țării sunt foarte apreciați; și în România sunt foarte mulți români care lucrează foarte mult.
Nouă ne place să spunem ce răi suntem noi. Nici să zicem că suntem cei mai buni, dar să fim realiști. Suntem la fel de buni și răi ca alții. Totul depinde de noi. Acum, inclusiv în România, dacă muncești și tragi, reușești. Bineînțeles că situația e mai grea decât în anumite țări, dar vedem și în România oameni care lucrează foarte mult și ating un nivel profesional foarte înalt. Nu mă refer doar la doctori sau ingineri, ci și la meserii ca zidari sau lăcătuși. Sunt foarte mulți oameni harnici și în România.
O sursă a clișeului poate fi în comunism, când nu era niciun fel de stimul ca să lucrezi. Lucrai, nu lucrai, tot aia aveai. Regimul a dus la o situație socială foarte dezastruoasă, în care lumea nu mai avea niciun stimul să lucreze. S-au format niște obiceiuri la anumite persoane care așteptau să le pice mărul gratis, dar, în ultimii ani, lucrurile s-au schimbat.
Românii se reobișnuiesc cu a avea inițiativă, a lua situația în propriile mâini, a nu aștepta să facă cineva ceva pentru noi. Eu sunt optimist pentru România, se vede cât de bine a înaintat România în ultimii 10-15 ani.
„Nu suntem sclavii genelor noastre”
- Totuși, din perspectivă științifică, există vreun substrat genetic pentru anumite trăsături de personalitate sau caracter?
- Da. S-au făcut deja cercetări pentru performanță școlară. Pot exista baze genetice pentru anumite trăsături de personalitate, așa cum există caractere genetice care ne spun dacă cineva e mai înalt sau mai scund. Numai că sunt vreo 1.000 de gene care, în combinație, contribuie la înălțime. Apoi, dacă cineva are 1,60 m sau 1,90 m, asta este determinat și genetic, dar este foarte mult determinat și de numărul de infecții prin care a trecut, de dietă. Să luăm un exemplu: nord-coreenii și sud-coreenii practic sunt identici genetic, sunt același popor, însă, din punct de vedere politic, au fost divizați.
Cei din sud au un stat bine dezvoltat, cei din nord - un stat comunist, izolat. Asta a dus în timp, în zeci de ani, ca sud-coreenii să fie în medie cu 10 centimetri mai înalți decât cei din nord. Nu pentru că ar fi genetic diferiți, ci pur și simplu din cauza dietei, situației medicale și așa mai departe.
O combinație de genetică și factori de mediu duce la diferite caracteristici. Așa cum există efecte ale geneticii asupra înălțimii, există și efecte asupra dezvoltării creierului. Pe lene nu știu să fie studii, dar nu exclud că există anumite componente genetice care ne fac mai tentați să fim harnici sau nu. Ceea ce nu înseamnă totuși că noi nu avem discernământ și nu putem decide. Nu suntem sclavii genelor noastre. Mediul, societatea, educația în familie sunt foarte importante pentru anumite caracteristici de comportament. Sunt cel puțin la fel de importante cum e componenta genetică.
Efectul pandemiilor în genomul uman
- Cum se văd epidemiile și pandemiile în structura noastră genetică?
- Se văd foarte puternic. Mai ales cele asociate cu mortalitate mare au un impact foarte puternic asupra genomului uman. Genele care răspund de sistemul imun sunt dintre genele sub cea mai intensă presiune evoluționistă (n.r. - se modifică cel mai mult în timp). De exemplu, multe studii arată impactul ciumei asupra genomului uman.
Grupul unde lucrez a făcut inclusiv studii pe populația română. Efectele ciumei asupra sistemului imun al românilor se văd foarte clar. Sunt anumite variante genetice care aduc un anumit avantaj în anumite boli infecțioase, iar acele gene, în timpul unei epidemii, sunt selectate.
În perioada dintre epidemii, avem o diversificare a ADN-ului, ceea ce este un lucru foarte benefic: dă posibilitatea ca în populație să existe mai multe tipuri de răspuns față de infecție. Când avem o pandemie, sunt selectate anumite variante genetice care cresc apărarea imună și protecția față de boala respectivă. Ciuma, malaria, gripa, infecțiile, în general, sunt printre elementele cu cel mai puternic impact asupra genomului.
Foto: Dumitru Angelescu
