INTERVIU. Otrăvit în avion, disidentul rus Dmitri Bîkov crede că „regimul mai are între una și cinci luni la dispoziție. Putin nu va felicita țara de Anul Nou”

• „Mobilizarea devine mai înfricoșătoare decât arestarea, pentru că în timpul interogatoriilor nu fac decât să tortureze, iar în armată vor ucide cu un grad ridicat de probabilitate și niciun comandant nu va avea grijă de cei mobilizați”.
• „Populația rusă, cu experiența sa negativă din secolul al XX-lea, prețuiește cel mai mult stabilitatea, chiar dacă este o stabilitate mizerabilă”.
• „Nu va exista o mișcare antirăzboi, în sensul unei serii de acțiuni de protest. Va fi liniște, iar apoi sabotaj deschis”.

Mai bine de un deceniu, scriitorul rus Dmitri Bîkov a fost unul dintre cei mai vocali critici ai lui Vladimir Putin.

Mâna FSB

În 2019, acesta a petrecut cinci zile în comă, după ce i s-a făcut rău la bordul unui avion în timpul unui turneu de conferinţe în mai multe oraşe din Rusia. Investigaţia medicală, urmată de una jurnalistică realizată de Bellingcat, indica faptul că disidentul a fost otrăvit de ofiţeri FSB. Cazul avea multe similitudini cu tentativa de asasinat asupra lui Alexei Navalnîi.  

Anul trecut, Bîkov încă participa la proteste în Rusia pentru eliberarea lui Navalnîi şi cerea demisia lui Putin. Acum este în SUA, unde are statut de academician aflat într-o situație de risc, în cadrul Institutului de Studii Europene din cadrul Universităţii Cornell.

Era pesimist, acum speră

Bîkov a acordat pentru prima dată un interviu publicului Libertatea în martie 2022, la scurt timp după izbucnirea războiului. Atunci se arăta foarte pesimist cu privire la posibilitatea ca Putin să fie oprit din interiorul Rusiei. 

Chiar dacă nici astăzi nu crede în posibilitatea unor revolte masive în țară, Bîkov e relativ optimist cu privire la impactul negativ al mobilizării. E de părere că am intrat în ultima fază a războiului. 

„Un sfârșit teribil este întotdeauna mai bun decât o groază fără sfârșit”

– Cum ați reacționat la vestea mobilizării generale din Rusia? 
– Cu un entuziasm teribil. Am o experiență de 2 ani de serviciu militar și nu-mi fac iluzii cu privire la schimbările din forțele militare rusești. Un sfârșit teribil este întotdeauna mai bun decât o groază fără sfârșit.

– Ce impact credeți că va avea mobilizarea asupra relației dintre Kremlin și societatea rusă, pe termen scurt, respectiv lung? 
– Pe termen mediu, probabil că o va afecta, dar întrebarea este – care este perspectiva pe termen mediu în aceste zile? Eu cred că evenimentele au intrat într-o fază de avalanșă, adică regimul mai are între una și cinci luni la dispoziție. Alții sunt de altă părere.  Din interior și din exterior, viziunea noastră este afectată de diverse aberații. 

Viziunea din interior este întotdeauna pesimistă și permite decenii de existență în totalitarism. Din exterior, se poate observa că autoritățile fac din ce în ce mai multe greșeli fatale și incorigibile. Una dintre aceste greșeli a fost mobilizarea și mai ales modul în care aceasta se realizează. Cred că țara traversează acum o etapă de trezire grea și traumatizantă dintr-un lung coșmar. Această trezire va fi însoțită de un șoc. 

Dacă Putin va folosi cu adevărat armele nucleare, totul se va sfârși rapid, eu consider că șansele sunt de aproximativ 30%. Dacă Rusia continuă să distrugă infrastructura Ucrainei, totul se va încheia în februarie, aproximativ până la aniversarea de un an a războiului. Dar predicția mea este că Putin nu va felicita țara de Anul Nou.

Contractul dintre Putin și Rusia a fost resetat

 – În Rusia pare că ar exista un contract scris între stat și societate, că atât timp cât statul nu se amestecă în viața privată a rușilor, majoritatea acestora vor sta departe de viața politică publică. Pot schimbările recente, cum ar fi mobilizarea generală, să schimbe acest contract nescris?
– Acest contract a fost resetat în momentul închiderii efective a frontierelor și al racolării în masă a bărbaților cu vârste cuprinse între 18 și 55 de ani. Restricțiile deja drastice privind ieșirea din țară, refuzul vizelor, retragerea Visa și Mastercard din Rusia au complicat foarte mult viața populației. Acum nu mai există niciun fel de contract între Putin și țară, pentru că s-a dovedit că, în primul rând, Putin nu garantează nimic și nu este responsabil pentru nimic, iar în al doilea rând, armata și serviciile speciale funcționează foarte prost. 

Până la un moment dat, poți tolera iresponsabilitatea și mediocritatea autorităților, dacă au noroc și li se permite orice. 

Dar limitele norocului sunt epuizate, iar sistemul sinucigaș de selecție negativă duce, mai devreme sau mai târziu, la faptul că liderii se conduc singuri într-o fundătură. Atunci, contractul cu populația este anulat automat – până la venirea următorului guvern.

– Ce părere aveți despre decizia multor țări europene de a-și închide granițele și de a închide ușile rușilor care încearcă să fugă din țară și să scape de mobilizare? 
– Orice închidere a frontierelor pentru refugiați, fie că sunt refugiați din Libia, Siria sau Rusia, mi se pare lașitate și meschinărie.

– Vă așteptați ca protestele antirăzboi din Rusia să continue, având în vedere arestările? Credeți că acestea vor avea un impact real asupra deciziilor lui Putin cu privire la război? Știu că ultima dată când am vorbit nu erați deloc optimist în ceea ce privește schimbarea venită din interiorul țării. 
– Dintr-un anumit punct de vedere, mobilizarea devine mai înfricoșătoare decât arestarea, pentru că în timpul interogatoriilor nu fac decât să tortureze, iar în armată vor ucide cu un grad ridicat de probabilitate și niciun comandant nu va avea grijă de cei mobilizați. 

Armata rusă este cunoscută pentru atitudinea sa disprețuitoare față de soldați și pentru disponibilitatea de a suporta orice pierderi umane de dragul raportării la autorități. Cred că nu va exista o mișcare antirăzboi, în sensul unei serii de acțiuni de protest. Va fi liniște, iar apoi sabotaj deschis.

„Dacă își dă seama că armata sa este înfrântă, va folosi arme nucleare”

– Ce părere aveți despre amenințările nucleare ale lui Putin? În opinia dumneavoastră, cât de departe credeți că este dispus să meargă?
– Să intri în capul unui maniac este o sarcină fără speranță. Dacă își dă seama că armata sa este înfrântă, va folosi arme nucleare. Dacă există forțe în mediul său pregătite să blocheze această decizie, este o întrebare deschisă. El însuși a mers până la capăt pe 24 februarie și este pregătit pe plan intern pentru orice.

„Rușii prețuiesc stabilitatea, chiar dacă este una mizerabilă”

– Din punct de vedere numeric, încă nu am fost martorii unei revolte masive în Rusia, în ciuda consecințelor economice și sociale ale războiului din interiorul țării. De ce credeți că se întâmplă acest lucru? 
– În primul rând, pentru că Rusia nu are o tradiție de revolte în masă și mai ales de succes. Toate războaiele țărănești au fost destul de locale. Toate revoltele au fost reprimate cu brutalitate. 

Așa-numita Revoluție din Octombrie a fost o banală cădere a puterii, care a fost preluată de cele mai cinice forțe politice. În plus, populația rusă, cu experiența sa negativă din secolul al XX-lea, prețuiește cel mai mult stabilitatea, chiar dacă este una mai mizerabilă. Revolta, majoritatea cred asta, va duce la ruină, la dispariția definitivă a produselor și la prăbușirea transporturilor. 

Oamenii din Rusia sunt gata să tolereze chiar și cea mai săracă, dar obișnuită viață. De asemenea, ei își schimbă viața personală cu foarte multă reticență.

Până în ultimul moment amână orice decizie – căsătorie, divorț, examinare, tratament, chiar și schimbarea unei mașini. Incapacitatea de a rezolva, frica/panica de responsabilitate, amânarea în toate sunt principalele boli rusești. Simbolul lor este Oblomov, motivul lor este oblom, adică, în traducere din jargon, eșec pe toate căile. Populația rusă este foarte ghinionistă – cu excepția acelor câteva sute care au reușit să se folosească de o anumită experiență în Comsomol (n.a. – „Uniunea Tineretului Comunist Leninist din întreaga Uniune”) pentru a-și germina șansa în anii 90.

– Mobilizarea din Rusia pare să afecteze în mod disproporționat minoritățile etnice. Republicile cu minorități etnice au suferit, de asemenea, un număr disproporționat de decese și victime ale războiului. În opinia dumneavoastră, reflectă acest lucru atitudinile și politicile față de minoritățile etnice pe care regimul le avea înainte de război? 
– Din păcate, nu știu nimic despre acest lucru. Minoritățile etnice rusești nu au cerut niciodată independența și nici nu au visat la ea. Guvernul sovietic le-a descurajat mult timp de la autodeterminare, iar experiența cecenă, de asemenea, nu a adăugat entuziasm. Cred că acum nu există nicio diferență aparte în ceea ce privește mobilizarea în Buriatia, Tuva sau Rusia Centrală.

Luna decembrie e un moment prost pentru dictatori

– Mulți europeni/români cu care am vorbit îi judecă pe rușii care nu au protestat față de război înainte de mobilizarea generală și susțin, de asemenea, că ar trebui să rămână în țară și să lupte împotriva lui Putin. Având în vedere că vă opuneți regimului lui Putin de ani și cu consecințele cele mai grave, ce părere aveți despre rușii care nu au protestat înainte sau nu au protestat decât atunci când ei sau familiile lor au fost direct afectați? 
– Un protest de succes necesită o experiență de succes sau, așa cum s-a întâmplat în România în 1989, un grad ridicat de solidaritate națională. Această solidaritate este încă în curs de formare în Rusia. Dar, după cum vă amintiți din experiența aceluiași 1989, luna decembrie este un moment prost pentru dictatori. Schimbarea numerelor din calendar sugerează cumva alte schimbări. Nu prea îmi imaginez cum va felicita Putin Rusia peste trei luni.

– Cum credeți că se schimbă dinamica politicii interne în Rusia, în contextul mobilizării, dar și al altor evoluții recente? Vor câștiga tracțiune pe scena politică internă noi actori politici?
– Toți actorii politici sunt fie acolo și stau, fie sunt exilați din țară. Și, bineînțeles, dintr-un mediu tânăr, politicienii de nivel mediu, eroii autonomiei locale vor începe rapid să avanseze. Acest proces în Rusia în 1989-1991 s-a desfășurat rapid și violent și nu există niciun motiv pentru a-l întârzia acum. Merită să se toarne apă în piscină, deoarece întreaga țară va învăța imediat să înoate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE