INTERVIU. Universitar român: “Când China va investi mult în România, va ajunge să controleze și politicieni, iar asta se va repercuta și în destinul țării”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
China a devenit actorul global cel mai des invocat pe agenda publică în ultima vreme, de cele mai multe ori fiind criticată pentru modul în care a gestionat izbucnirea epidemiei. Profesorul Șerban F. Cioculescu,
lector al Facultății de Științe Politice al Universității București, discută despre posibilele raporturi dintre România și China. În fața acestei realități, o discuție mai veche revine în actualitate și în România: dacă le cumpărăm măștile, ar trebui să-i lăsăm să facă și autostrăzi?
Cuprins:
România a avut, de-a lungul istoriei, relații fluctuante cu China, de la perioada de aur a regimului comunist, până la cea de distanță și răceală diplomatică, a orientării noastre pro-americane și europene. În urmă cu opt ani, chinezii anunțau investiții de 8,5 miliarde de euro în România, numai că planurile au rămas doar pe hârtie.
În aceste zile însă, avioane sau vapoare întregi se îndreaptă spre lumea întreagă cu milioane de măști, mănuși și costume de protecție Made in China. E doar o nouă fața a ofensivei chinezești, avertizează oficialii americani.
Lector al Facultății de Științe Politice al Universității București, Șerban F. Cioculescu explică, într-un interviu pentru Libertatea, comportamentul chinez în politica mare a relațiilor internaționale și modul în care România ar putea să se raporteze la acest regim autoritar.
UE nu ne obligă să nu avem relații cu China
Libertatea: În noile tensiuni globale, se discută frecvent despre China într-o notă negativă. Știm care sunt pozițiile americane asupra Chinei, totuși, strict din respectiva relațiilor bilaterale, cum au decurs legăturile dintre China și România în ultimii zece ani?
Șerban F. Cioculescu: Cu toate că facem parte din UE și NATO, acest lucru nu înseamnă că nu ne putem gestiona în mod suveran relațiile cu China, încercând să ajutăm totuşi la conturarea unui punct comun de vedere al Uniunii Europene. În UE există state care au relații economice puternice cu China, și mă refer la Italia, Franța, Germania, chiar și Ungaria. UE nu ne obligă să nu avem relații cu China, doar ne spune să respectăm niște parametri generali. În anul 2004, România și China au stabilit un parteneriat amplu de prietenie și cooperare, care unora li se pare o cochilie goală, dar în realitate, lucrurile au evoluat în sens preponderent pozitiv. Dar şi premisele erau bune, să nu uităm de relaţiile strânse ale României socialiste cu R.P. China în anii ’60-’70 ai secolului trecut, Beijingul fiind un susţinător discret în situaţia conflictuală cu URSS a României din acea perioadă, adică după invazia din Cehoslovacia. Dacă ne uităm pe site-ul MAE, există cooperare pe diverse paliere - tehnologică, științifică, culturală, chiar și militară cu China.
-Potrivit statisticilor economice, România a avut relații economice destul de scăzute cu China, prin comparație cu Polonia, Ungaria și chiar Bulgaria. Chinezii încearcă să “cucerească” țările europene centrale și de est prin proiectul său 16+1, din care și România face parte. Din anul 2012, când a început acest proiect, partidul românesc cel mai apropiat chinezilor a fost PSD. Vorbim de o coincidență sau doar PSD este partidul politic apropiat chinezilor?
-De când liderul Xi Jinping, a reușit să pună mâna pe putere în detrimentul rivalilor săi din Comitetul Central al Partidului Comunist chinez, China a început să manifeste un interes special pentru zona Europei Centrale și de Est. A apărut acest proiect 16+1 (proiect din care fac parte Albania, Bosnia și Herțegovina, Bulgaria, Cehia, Croația, Letonia, Lituania, Macedonia, Muntenegru, Serbia, Slovenia, Slovacia, Polonia, Estonia, România, Ungaria, n.red.) și marele proiect geoeconomic Belt and Road (Noul Drum al Mătăsii). Chinezii au făcut pași vizibili, au organizat summit-uri anuale în multe dintre aceste țări, inclusiv în România.
Ce ne reproșează subtil chinezii
Ce și-au dorit chinezii de la noi? În primul rând, un parteneriat strategic, iar partea română a explicat destul de clar că acest lucru nu se poate, pentru că noi avem parteneriat strategic cu Statele Unite şi suntem parte a NATO. Este adevărat, noi avem parteneriat strategic și cu Coreea de Sud, și cu Japonia avem o relație specială, chinezii au înțeles, în cele din urmă, că noi suntem în tabăra americană. Dar iată, tot în tabăra americană NATO sunt și italienii, francezii, ungurii, nemții care au dezvoltat relații comerciale puternice cu China. Partea chineză ne-a mai reproșat subtil că mai multe proiecte de-ale lor au fost amânate, blocate prin diverse chichiţe juridico-birocratice, până au căzut în uitare. Polonezii, sârbii au făcut autostrăzi cu chinezii, noi n-avem nici măcar un proiect de autostradă cu ei. Or ei, prin proiectul Belt and Road, asta propuneau: autostrăzi, căi ferate rapide, centrale atomice etc.
Și, într-adevăr, dacă ne uităm la cifrele economice, nu stăm foarte bine. Schimburile comerciale la nivelul anului 2018 erau puțin peste 5 miliarde euro, în 2019, au fost 5,9 miliarde euro, deci o creștere mică.
Noi avem un comerț redus și un deficit foarte mare cu chinezii. E adevărat, cele mai multe țări au deficit cu China, nu ne punem numai noi țărână în cap. China reprezintă a 20-a piață de desfacere pentru țara noastră.
Trei ipoteze pentru teama de China
-Asta și pentru că ne temem de puterile care nu au o democrație sănătoasă la ele acasă?
-Sunt mai multe ipoteze - una e că ne-ar spune americanii discret, pe canale diplomatice, “mai încetișor cu chinezii, e riscant”. Teoria americană este că, de fapt, chinezii sunt un fel de cal troian: îi primeşti în economia ta, te spionează, te îndatorezi excesiv la ei şi în plus au valori politice total diferite de cele occidentale. A doua este că însăşi UE ne cere, atunci când le acordăm chinezilor proiecte, să se respecte regulile concurenței existente la nivelul Uniunii, fără favoruri speciale. Iar a treia ipoteză ar fi că unii politicieni români şi manageri de întreprinderi le-ar fi cerut o anumită formă de mită, iar ei, chinezii, nu ar fi vrut să o dea... nu putem şti, sunt doar ipoteze și zvonuri. Din punctul meu de vedere, teoria obstacolelor juridico-birocratice și cea a avertismentelor americanilor sunt cele mai plauzibile.
Văd multă prudență din partea decidenților români de a nu deschide brusc poarta chinezilor în România, în plan macro-investiţional.
-Victor Ponta a vrut să le dea chinezilor Complexul Energetic de la Hunedoara. Au avut loc negocieri între cele două părți, dar Comisia Europeană nu a acceptat deal-ul, pentru că a fost de acord cu acordarea garanțiilor de stat.
-Noi suntem stat membru UE și este obligatoriu să respectăm prevederile europene. Chinezii au venit cu mai multe proiecte, au vrut să facă și autostradă, cale ferată, nici asta nu a s-a concretizat. Dar în Hunedoara sunt deja investiţii chinezeşti, mai multe ca în alte judeţe. Ponta avea preferinţe clare pentru atragerea Chinei pe piaţa românească, probabil iritat de numărul insuficient de investiţii occidentale şi căutând alternative. Iar PSD într-adevăr, a manifestat mai mult interes pentru cultivarea relaţiilor cu China, la fel cum și relaţiile, atâtea câte sunt cu Rusia, cumva tot ei le-au dezvoltat, mai mult. Poate că e rezultatul unei relaţii mai dificile cu Occidentul, cu SUA, după ce Mircea Geoană a pierdut bătălia cu aripa mai dură a partidului. Ponta şi Dragnea nu aveau multă trecere în Occidentul european şi american, spre deosebire de Adrian Năstase. Iar Geoană a fost şi este un apropiat al cercurilor de la Washington, desigur. Culmea e că și el a încercat să aducă investiţii chineze mai substanţiale dar nu a reuşit. Birocraţia din ministerele economice, şi cea din MAE, a avut grijă să îngroape aceste tentative.
Chinezii vor să-și creeze o clientelă
-Credeți că dacă am deveni dependenți economic de China, ei ar încerca să ne influențeze și democrația internă?
-Observ că o parte a electoratului de dreapta, creștin democrat şi liberal, are această fobie față de China. Cum văd eu lucrurile? China este un actor revizionist la nivel sistemic, chiar dacă încearcă să ne convingă că acceptă toate regulile multilateralismului, de pildă. China susține că este un adept al globalizării şi al deschiderii faţă de exterior. În realitate, noi știm că pe termen lung, chinezii doresc să schimbe sistemul mondial și să aspire la o formă de hegemonie, întâi la nivel regional, în Asia, apoi, cum pofta vine mâncând, şi în alte zone, de exemplu Europa, Africa etc. Acțiunile pe care le fac ei, investind atât de mult, ne arată că doresc să își creeze o clientelă, să își facă lobby în ţările care îi interesează. Ceea ce e normal, nu e de blamat, îşi urmăresc interesele.
În mod cert, când vor investi mult, vor ajunge să controleze și politicieni, iar asta se va repercuta și în destinul României. Majoritatea populației dorește să rămânem în Occident, dar asta nu înseamnă că banii chinezeşti nu sunt atractivi. Depinde ce condiţii negociem.
Șerban F. Cioculescu:
Da, poate ar trebui să ne temem cumva de puterea Chinei, dar nici nu e OK să cădem în extrema cealaltă, în paranoia: niște investiții chineze în şosele sau centrale electrice ar putea fi acceptabile în România, însă trebuie vegheat la calitate şi la condiţiile negociate.
-Pe agenda de securitate a Statelor Unite, China reprezintă o amenințare mai mare chiar decât Rusia. Din perspectivă UE, China cum este creionată?
-În strategia de securitate a SUA, China, urmată de Rusia, sunt marii adversari strategici ai Americii. Americanii și-au dat seama, în final, că lupta împotriva terorismului din Orientul Mijlociu este o luptă secundară. Se tem cel mai mult de o potenţială alianţă China-Rusia. Iar UE nu consideră nici China, nici Rusia ca adversari, îi consideră eventual factori de risc, iar China este un factor atât pozitiv (Bruxelles şi Beijing cooperează în multe domenii de interes comun), cât şi negativ (China îngreunează nejustificat accesul firmelor europene pe piaţa sa, cere acces la secrete tehnologice sensibile, încalcă drepturile unor minorităţi etno-religioase etc.). Problema mare a UE este că ea nu are unitate strategică: vorbim de 28 state, fiecare cu agenda lui separată, nu de un actor global cu o singură voinţă.
China şi Rusia speculează în favoarea lor lipsa de unitate a UE, negociind separat cu unele ţări membre, oferindu-le avantaje economice. Asta e marea slăbiciune a UE, evident. Șerban F. Cioculescu:
Mi-ar plăcea ca în viitor UE să devină un bloc politic care să negocieze unu la unu cu aceste puteri externe. Liderii europeni sunt îngrijoraţi de evoluţiile din triunghiul SUA-China-Rusia, deoarece nu prea au pârghii de influenţă reale. Se tem chiar de un război iscat accidental din jocul alianţelor. Unul real, cu bombe şi rachete intercontinentale, nu cel hibrid care deja e în toi. Uniunea e încă un actor reactiv, nu unul proactiv, foarte greu modelează sistemul internaţional de securitate, altfel decât la nivel economic.
Atenție la calitatea produselor din China
-Cum ar trebui să vedem dezbaterea din aceste zile, să acceptăm sau nu echipament medical din partea Chinei?
-Asta ţine cumva de diplomația de tip soft power. China vrea să cultive diplomația soft power, oferind echipamente medicale, aşa cum înainte oferea cadou urşi panda şi deschidea sute de Institute Confucius pe mapamond. Sunt şi în România mai multe, în marile oraşe, şi atrag numeroşi tineri dornici să înveţe limba, mai ales. Că unii ar putea fi viitori spioni în solda Chinei, asta e altă situaţie... nu trebuie să ne panicăm. Sunt fel de fel de situaţii umane.
Referitor la transporturile medicale, nu cred că ar trebui refuzați. Oricum, am citit că noi le plătim aceste echipamente medicale. Nu sunt gratis. Tot e bine că le primim, în afară de asiatici (China, Coreea de Sud, chiar şi Turcia, stat euro-asiatic), nu prea se înghesuie alte state să ne ofere măşti şi combinezoane de protecţie. Trebuie să ne facem și noi stocurile. Însă trebuie să avem grijă și la calitatea acelor produse, după cum am văzut, o parte dintre produsele chinezeşti ajunse în Spania sau Italia nu a fost de calitate, iar europenii nu au avut ce face cu ele.
foto: Hepta
