Învaţă să deguşti corect vinul

• După detaşarea capişonului se şterge cu o lavetă curată gâtul sticlei pentru a evita pătrunderea unor impurităţi odată cu extragerea dopului.

• Dopul de plută se va extrage lent pentru a evita ruperea lui şi căderea nedorită a unor fragmente pe suprafaţa vinului. Şi tirbusoanele sunt foarte importante atunci când desfaci vinul. Cele mai recomandate sunt cele cu pîrghie şi umăr de sprijin, cu spirală suplă, cu pasul mare şi diametrul larg.

• Odată extras, dupul da prima informaţie despre vinul din sticlă, de multe ori, el fiind vinovat de compromiterea licorii. De vină este faptul că, fiind un produs natural, dopul poate dezvoltă în masa lui mucegai. Aşadar, mirosirea dopului este obligatorie la toate vinurile.

• Vinurile tinere proaspete cu arome primare vor fi trecute direct în paharele de degustare astfel încât să nu aibă un contact prelungit cu aerul care le-ar ”obosi” şi oxida.

• În schimb, pentru vinurile roşii vechi, aerarea este benefică eliminînd anumite mirosuri neplăcute şi lăsând buchetul de învechire să se exprime. Tot în cazul vinurilor vechi, fără a fi un defect, poate apărea o mică depunere pe fundul sticlei. În acest caz se practică decantarea. Atât aerarea cât şi decantarea sunt procedee care se execută înaintea degustării efective prin operaţiunea denumită carafare, nefiind altceva decât turnarea vinului din butelie în carafă.

• Vinul astfel pregătit poate trece în paharul de degustare ţinând cont şi în acest caz de de anumite reguli: mai întâi se miroase paharul gol pentru a nu avea mirosuri străine.

• Paharul se ţine de picior, se înclină, astfel încât vinul să curgă lin pe peretele paharului fără să facă bule. Paharul nu se umple numai cel mult o treime din capcitatea să astfel încât vinul să poată fi rotit în pahar înainte de degustare, fără să se verse.

Iată cei trei păşi obligatorii în degustarea vinului:
Examinarea vizuală
Această se face indreptând vinul către sursă de lumina, analizând mai întâi limpezimea, apoi meniscul (dungă care apare la contacul vinului cu paharul), fluiditatea (învârtind paharul) şi modul de degajare a bioxidului de carbon (în cazul vinurilor spumante, spumoase, etc). Tot vizual apreciem şi culoarea, vinul se priveşte prin transparenţa spre o sursă de lumina, dar şi pe un fond alb. Este foarte importantă grosimea stratului de vin care poate influenţa culoarea, de aceea trebuie respectat volumul de o treime din capaciatea paharului.

Examinarea olfactivă (a mirosului)
Aceasta constă în mirosirea vinului din pahar, fără agitare. Se duce paharul la nas se inspiră şi se reţine impresia olfactivă. Trebuie avut în vedere că mirosul este simţul care oboseşte cel mai repede şi de aceea se fac pauze de 10-15 sec după fiecare inspiraţie. 

Examinarea gustativa
Gustul vinului rezultă din combinaţia celor patru gusturi de bază – dulce, acru, sărat, amar spre deosebire de mirosuri care sunt infite. Tehnic, se ia o cantitate potrivită de vin în gură astfel încât să poată veni în contact cu întrega cavitate bucală. Vinul odată ajuns în gură trebuie plimbat şi ”pipait” astfel încât să-i simţim fluiditatea şi catifelarea. Nu este lipsită de importantă durată menţinerii în gură, care nu va fi mai puţin de 4-5 sec., dar nu va depăşi 10-12 sec.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE