Jandarmii nu au cum sa stie daca in barci sunt lucruri furate sau nu

sabia, intre doua clanuri rivale.
Bulibasa si supusii lui si-au luat ce a fost mai de pret si au fugit din calea puhoaielor dezlantuite. Unii s-au mutat la rude, in alte comune, altii au plecat capul in fata celor din clanul advers si au acceptat sa convietuiasca alaturi de ei in partea mai putin inundata a satului.
„Azi ne pupam, maine ne scuipam. astia suntem noi. Mai departe, vedem”, zice un tigan care sta acum cu tot neamul printre rivalii de moarte. Chiar daca a mai plouat, in zilele scurse de la potop apa a mai scazut. Un metru, un metru si ceva, spun jandarmii care patruleaza zi si noapte cu barcile prin satul tinut prizonier de apele care cine stie cand se vor retrage. Ca si cum dezastrul nu ar fi fost suficient, in satul inecat au aparut pradatorii, hotii apelor.
Dotati cu barci, chiar si gaurite, furate de prin vecinatati sau cu plute improvizate din usi si stinghii legate intre ele, tiganii roiesc in jurul caselor darapanate care se itesc din apa. Chipurile, vor sa mai recupereze cate ceva din ce au avut. Nimeni nu stie cu adevarat daca „piratii” din Barbulesti cauta intr-adevar prin casele lor sau profita de situatie.
Un singur lucru e stiut in zona sinistrata. Tiganii au inceput sa se suspecteze intre ei si e nevoie doar de o scanteie pentru ca securea razboiului sa fie dezgropata, iar clanurile care se dusmanesc de o viata sa porneasca un razboi sangeros.

Urmărește-ne pe Google News