Japonia vrea să înconjoare Luna cu panouri solare ca să trimită energie nelimitată pe Pământ
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pământul ar putea primi energie nonstop de pe Lună, dacă un proiect spectaculos analizat în Japonia va deveni realitate. Planul prevede un inel uriaș de panouri solare, lung de 11.000 de kilometri, care ar putea însemna chiar peste două trilioane de panouri. Ideea pare desprinsă din filme, dar are la bază tehnologii reale.
Cuprins:
Japonia vrea să ducă 11.000 km de panouri solare pe Lună
Japonia analizează un proiect pentru a construi unui inel gigantic de panouri solare în jurul Lunii, capabil să trimită energie continuu către Pământ. Potrivit publicației Blic, parte a Grupului Ringier, ideea poartă numele de „Luna Ring”, sau „Inelul Lunar”, și ar putea schimba complet modul în care este produsă energia.
Japan’s proposed Luna Ring would place a 11,000 km solar panel belt around the Moon to send massive clean energy to Earth wirelessly an ambitious futuristic power idea.#SpaceTechnology #CleanEnergy #MoonBase #LunaRing #alchetron #viral
— Alchetron.com (@Alchetron) April 15, 2026
Read more : https://t.co/8l2PqPZ9Pj pic.twitter.com/Xb7SFn2mF3
Proiectul, dezvoltat de compania japoneză Shimizu Corporation, cu sprijinul agenției spațiale japoneze JAXA, care studiază de ani buni posibilitatea producerii de energie în spațiu, este încă la stadiul de concept, dar se bazează pe tehnologii reale și pe nevoia Japoniei de a-și reduce dependența energetică.
Idei similare sunt analizate și de Agenția Spațială Europeană, prin programul Solaris.
Cum ar funcționa „Inelul Lunar”
Japonia are resurse naturale limitate și importă aproximativ 90% din energia pe care o consumă. Din acest motiv, autoritățile și companiile din domeniu caută alternative pe termen lung. Una dintre direcții este energia solară din spațiu, unde radiația este mai puternică și mai constantă decât pe Pământ.
Proiectul prevede instalarea unui inel continuu de panouri solare de-a lungul ecuatorului Lunii, pe o lungime de până la 11.000 de kilometri. Avantajul major este că o parte din acest inel ar fi mereu expusă la lumina Soarelui, ceea ce ar permite producerea de energie 24 de ore din 24.
Energia ar fi apoi transformată în microunde sau fascicule laser și transmisă către stații speciale de pe Pământ.
Cât de mare ar fi, de fapt, proiectul
Dimensiunile „Inelului Lunar” sunt greu de imaginat. Planul vorbește despre un inel de panouri solare întins pe aproximativ 11.000 de kilometri, de-a lungul ecuatorului Lunii, cu o lățime care ar putea ajunge până la 400 de kilometri.
Japan has proposed building a giant 6,800-mile solar panel ring around the Moon to send power back to Earth. pic.twitter.com/8GNkqBS7Ck
— YabaLeftOnline (@yabaleftonline) April 13, 2026
Asta ar însemna o suprafață de aproximativ 4,4 milioane de kilometri pătrați. Dacă această suprafață ar fi acoperită cu panouri solare, chiar și în varianta unor module mari, de aproximativ 2 metri pătrați fiecare, rezultatul ar fi uriaș și ar implica peste două trilioane de panouri solare.
Este însă doar o estimare teoretică, bazată pe dimensiunile maxime ale proiectului, deoarece numărul exact de panouri nu a fost anunțat oficial.
De ce ar fi mai eficient pe Lună decât pe Pământ
Pe Terra, energia solară are mai multe limitări: noaptea, norii și atmosfera reduc eficiența panourilor. Pe Lună însă, aceste probleme nu există, ceea ce ar permite o producție constantă și mai puternică de energie.
Conceptul de energie solară din spațiu nu este nou. A fost propus încă din 1968 de inginerul Peter Glaser și a fost studiat ulterior de NASA, dar și de alte state. China, de exemplu, planifică teste în orbită în următorii ani. Diferența este că Japonia propune folosirea directă a Lunii, nu doar a sateliților.
În timp ce unii visează la spațiul cosmic, Marea Britanie, de exemplu, analizează un proiectul solar, mare cât 1.700 de stadioane, care va alimenta 180.000 de case.
Construcția ar putea folosi resurse de pe Lună
Pentru a reduce costurile, proiectul prevede utilizarea materialelor existente pe suprafața Lunii. Lucrările ar urma să fie realizate de roboți autonomi, iar centura solară ar putea avea o lățime de până la 400 de kilometri. Energia ar fi transmisă către Pământ printr-o antenă uriașă, cu diametrul de aproximativ 20 de kilometri.
Proiectul este considerat unul dintre cele mai ambițioase din istoria ingineriei, fiind marcat de costuri ridicate, dificultatea construcției pe Lună și expunerea la radiații și micrometeoriți. Chiar și NASA avertizează că aceste obstacole sunt majore și trebuie depășite înainte ca proiectul să devină realitate.
