Creșterea nivelului lacului a distrus locurile în care membrii grupului etinic pescuiau, a înghițit case și locuri sacre, dar a nimicit și zonele în care își înmormântau morții, aducând comunitatea în apropierea crocodililor, hipopotamilor și șerpilor din Nil.
O altă mare pierdere pentru populația de aici o reprezintă o stație de pompare a apei care furniza apă dulce și care acum a ajuns sub suprafața lacului, forțându-i pe membrii comunității să depindă de unul dintre cele mai sărate lacuri din Africa.
Nivelurile ridicate de fluor ale apei pe care o beau acum decolorează dinții și slăbesc oasele. Copiii, în special, sunt predispuși la boli care se transmit prin apă, cum ar fi diareea, holera și febra tifoidă.
Potrivit unui raport al guvernului din Kenya, publicat în 2021, creșterea nivelului apei în Lacul Turkana și în alte lacuri din Valea Riftului este cauzată de creșterea precipitațiilor din ultimii câțiva ani, de practicile nesustenabile de utilizare a terenurilor care duc la inundarea solului și de activitățile geologice desfășurate în această zonă (Valea Marelui Rift sau Sistemul Riftului Est-African).
Un raport din 2021 al Programului ONU pentru Mediu arată cum schimbările climatice vor produce ploi și mai abundente în zona lacului Turkana, cauzând o nouă creștere a nivelului apei în următorii 20 de ani, ceea ce va avea un puternic impact social, cultural și economic pentru comunitățile din apropiere, cum ar fi El Molo.
„Inundațiile care au avut loc în 2020, considerate un eveniment rar, vor deveni mai dese în viitor, fără implementarea unor măsuri de adaptare. Noile dovezi ale creșterii continue a nivelului apei din lacul Turkana se bazează atât pe scenariul schimbărilor climatice, cât și pe previzibila schimbare a tiparelor de precipitații”, menționează raportul ONU.
În urmă cu doi ani, Mombasa Lenapir, unul din membrii comunității, a trebuit să-și părăsească locuința când apele în creștere i-au cuprins satul, Komote, transformându-l într-o insulă. Lenapir și câteva familii și-au construit case noi pe țărm, în timp ce alții au ales să rămână pe noua insulă și să folosească bărci ușoare de tipul canoe pentru a călători între cele două așezări.
„Limba noastră a murit, cultura noastră dispare, iar casele ne sunt înghițite de apă”, spune bărbatul în vârstă de 70 de ani. „Este dureros. Trebuie să merg într-o canoe cu alți oameni pentru a ajunge la mormintele scufundate. Am îngropat morții și acum ne sunt îngropate și mormintele”, mărturisește Mombasa Lenapir.
În prezent, comunitatea El Molo este estimată la aproximativ 1.000 de oameni. Limba acestora este listată de Atlasul UNESCO al limbilor aflate în pericol drept „dispărută”, întrucât nu mai există niciun nativ El Molo care să poată vorbi fluent dialectul.
Istoricii consideră că populația El Molo provine din Etiopia și că aceasta s-a stabilit pe malul lacului Turkana din Kenya undeva în jurul anului 1.000 î.Hr.
Dieta membrilor acestui grup constă în mare parte din pește, prins cu sulițe, harpoane și plase tradiționale. Lacul în expansiune le-a afectat, astfel, sursa fundamentală de hrană.
„Este prea riscant, din cauza vântului, să ne aventurăm prea departe în larg, pentru că bărcile noastre se pot răsturna cu ușurință. I-am pierdut pe câțiva dintre noi în astfel de incidente. Fără o bună aprovizionare zilnică cu pește, viețile noastre sunt în pericol, pentru că nu putem să cultivăm pământul având în vedere că întregul loc este stâncos”, spune Julius Loyok, un ghid turistic local. Lacul Turkana, un sit al Patrimoniului Mondial Unesco, este înconjurat de un peisaj sterp și presărat cu roci vulcanice negre.
La câțiva kilometri de satele El Molo, Muzeul Deșertului găzduiește mai multe artefacte aparținând comunității, precum recipiente pentru mâncare și tutun și carapace de țestoasă folosite ca farfurii.
Ntalan Ogom, îngrijitorul muzeului și membru al comunității El Molo, spune că acesta este poate singurul loc în care generațiile viitoare vor afla despre un trib pierdut, o limbă dispărută și o cultură pe moarte. „Ne-am bazat pe lac pentru a trăi. Acum ne ucide oamenii”, afirmă Ntalan Ogom.