Lara Martins, cea mai longevivă actriță din „Fantoma de la Operă”: „Nu mai cântasem niciodată într-un muzical”

Peste 160 de milioane de oameni au văzut „Fantoma de la Operă”

Celebrul musical al lui Andrew Lloyd Webber este și unul dintre cele mai de succes din istoria showbizului. S-a jucat cu casa închisă în fața a peste 160 de milioane de oameni în 195 de orașe și în 21 de limbi. După ce a avut premiera la Her Majesty’s Theatre din West End-ul londonez pe 9 octombrie 1986 și a debutat pe Broadway la Majestic Theatre pe 26 ianuarie 1988, „Fantoma de la Operă” a câștigat peste 70 de premii teatrale importante. Iar pe 9 ianuarie 2006, a devenit cel mai longeviv spectacol din istoria Broadway-ului, depășind CATS cu cea de-a 7.486-a reprezentație.

Inspirat de romanul din 1910 al lui Gaston Leroux, „Le Fantôme de L’Opéra”, spectacolul lui Andrew Lloyd Webber spune povestea unui misterios personaj mascat care se ascunde sub Opera din Paris. Acesta se îndrăgostește nebunește de o tânără soprană, Christine Daaé, și se dedică cultivării talentelor ei extraordinare, folosind toate metodele pe care le are la dispoziție.

Lara Martins, 6 ani același rol la Londra

Distribuția de clasă mondială a producției care a venit în România timp de aproape o săptămână a jucat pe multe dintre cele mai mari scene ale lumii, fiind cea din producția din West End-ul londonez. Nadim Naaman (Fantoma), Lara Martins (Carlotta), Paul Erbs (Monsieur Reyer) și Brian Mccann (Monsieur Le Fèvre) au jucat cu toții în producția originală „Fantoma de la Operă” la His Majesty’s Theatre din Londra. 

Nadim l-a interpretat pe Raoul la Londra în perioada 2015-2017. Lara Martins a deținut rolul Carlotta timp de 6 ani, fiind cea mai longevivă actriță în acest rol. Bridget Costello a interpretat anterior rolul lui Christine în producția Opera Australia de la Opera din Sydney în 2022.

Originară din Portugalia, Lara Martins și-a început cariera ca interpretă de operă, absolvind prestigioasa Guildhall School of Music and Drama înainte de a fi inclusă într-un program pentru tinerii artiști la Centre National d’Insertion Professionnelle des Artistes Lyriques din Marsilia, Franța.

O artistă și deopotrivă o cântăreață apreciată, Lara Martins a jucat până acum pe scenele unor mari teatre din Marea Britanie, Portugalia, Italia, susținând concerte pe numeroase scene din Europa. A fost recompensată până acum cu numeroase distincții majore, precum Premiul Donizetti.

Carlotta, o divă mai mare decât viața 

Libertatea: Sunteți cea mai longevivă Carlotta din istoria legendară a operei „Fantoma de la Operă”. Ce ați simțit când ați interpretat-o pe Carlotta pentru prima dată și ce simțiți acum despre un rol pe care îl stăpâniți și îl interpretați într-un mod remarcabil?
Lara Martins: Îți mulțumesc foarte mult pentru cuvintele frumoase, înseamnă foarte mult pentru mine. Când am intrat pentru prima dată în pielea personajului Carlotta, în 2012, am fost copleșită de un amestec de uimire și entuziasm. Fantoma de la Operă este o piesă de teatru magnifică, iar faptul că am devenit brusc parte din această moștenire, într-un rol atât de puternic, a fost atât de emoționant. Îmi amintesc că am simțit o responsabilitate profundă de a onora personajul și istoria producției, în timp ce îmi găseam propria voce în ea.
La început, Carlotta mi s-a părut o divă mai mare decât viața, o femeie plină de încredere și pasiune. Dar în timp, pe măsură ce am trăit cu ea noapte după noapte, i-am descoperit profunzimea – vulnerabilitatea, determinarea, nevoia de a se afirma într-o lume dominată de bărbați. Ea nu este doar dramatică – încearcă să lupte pentru rolul ei în ierarhia operei. Și această evoluție în înțelegerea mea a făcut ca rolul să fie incredibil de bogat.
Acum, după peste 1.680 de reprezentații, Carlotta pare o parte din mine. O cunosc atât de bine – punctele ei forte, nesiguranțele, momentele comice și momentele de suferință. Încă descopăr lucruri noi la ea de fiecare dată când urc pe scenă. Este un dar rar să trăiești atât de mult cu un rol și să te simți în continuare inspirată. Sunt recunoscătoare dincolo de cuvinte.

– Din punct de vedere vocal, cât de greu este să interpretezi rolul Carlottei, chiar și de opt ori pe săptămână?
– Rolul Carlottei este scris într-o gamă vocală înaltă, ce include pasaje elaborate, dar și explozii dramatice de putere. Ea trebuie să atingă note înalte cu precizie și să mențină controlul vocal complet chiar și atunci când joacă „exagerat” pe scenă.
Partitura alternează adesea între un stil muzical de operă grandioasă și un stil de teatru muzical, ceea ce necesită ca interpretul să treacă fără probleme de la un stil vocal la altul. Este ca și cum ai „interpreta o minioperă în cadrul unui musical”.
În plus, personajul este foarte energic, plin de furie, ego, sarcasm și vulnerabilitate. Gestionarea acestei expresii emoționale fără a pierde calitatea vocală este un exercițiu de echilibru dificil.

Rolul necesită o tehnică clasică solidă și rezistență, mai ales având în vedere că trebuia să susțin opt spectacole pe săptămână. Menținerea sănătății vocale este esențială – trebuie să fiu disciplinată în ceea ce privește rutina mea, de la încălzire la odihnă și chiar dieta mea. Fără o tehnică solidă, ar fi imposibil să susțin rolul la nivelul cerut pentru o perioadă atât de lungă.

Dragoste la prima audiție

– Ați studiat la Școala de Muzică și Artă Dramatică Guildhall din Londra. Nu ați urmat niciun curs de teatru muzical, aveți o pregătire clasică și nu ați cântat niciodată altceva în viața dumneavoastră – până când ați obținut acest rol extraordinar în „Fantoma de la Operă”. A fost dragoste la prima audiție între dumneavoastră și rolul Carlotta?
– Da, sunt o cântăreață cu pregătire clasică și, până în acel moment, toată atenția mea se concentra pe operă și repertoriul clasic. Nu mai cântasem niciodată în teatru muzical – nici măcar nu luasem în considerare această posibilitate ca parte a carierei mele. Dar când a apărut oportunitatea pentru rolul Carlotta, am fost intrigată, mai ales pentru că ea este, în esență, o cântăreață de operă într-un cadru de teatru muzical.
Este o soprană cu talent, iar teatralitatea ei mi s-a părut foarte naturală. Îmi amintesc că m-am gândit: „Este un rol în care nu trebuie să mă abțin – pot să dau tot ce am mai bun!”. A fost incredibil de eliberator.
Și totuși, a existat și o curbă de învățare. Teatrul muzical necesită un alt tip de rezistență, o abordare vocală și actoricească diferită. Dar Carlotta a fost puntea perfectă pentru mine – mi-a permis să aduc pe scenă toată pregătirea mea de operă, descoperind în același timp magia teatrului muzical.

– Care dintre numeroasele spectacole în care ai interpretat-o pe Carlotta a fost cel mai emoționant?
– Au fost multe spectacole emoționante de-a lungul anilor, dar cred că cel mai memorabil a fost ultimul meu spectacol în rolul Carlotta în West End-ul londonez. După peste șase ani și mai mult de 1.600 de spectacole, a fost incredibil de emoționant să urc pe scenă pentru ultima oară într-un rol atât de important. Îmi amintesc acel spectacol și cum am savurat fiecare moment – decorul, orchestra, distribuția, publicul – toate cu un sentiment de imensă recunoștință.

– Ați interpretat-o de atâtea ori pe Carlotta. Vi s-a întâmplat să acționați sau să gândiți precum Carlotta în afara scenei?
– Am o personalitate puternică – provin dintr-o cultură latină, cu toată îndrăzneala, pasiunea și volumul ce o caracterizează! Dar le consider parte din mine, nu extensii ale Carlottei. Oamenii presupun adesea că trebuie să fim asemănătoare din cauza dramei de pe scenă, dar adevărul este că Carlotta rămâne în teatru. Acasă, eu sunt Lara.
Pe scenă, o aduc la viață cu tot flerul de operă pe care îl merită, dar odată ce cortina cade, o las în urmă… Carlotta este un personaj pe care îl interpretez – nu cineva pe care îl port în viața mea de zi cu zi.

– Cât de importantă este vulnerabilitatea Carlottei în interpretarea dumneavoastră?
-Vulnerabilitatea Carlottei este absolut esențială pentru modul în care o interpretez. Este ceea ce o face mai mult decât o simplă „divă”. Da, este extravagantă și autoritară – și adesea interpretată pentru a stârni râsete – dar sub toate acestea se află o femeie a cărei poziție de vedetă este amenințată de o tânără balerină. Este incredibil de umilitor și dureros.

Întotdeauna am simțit că interpretarea ei ca fiind pur și simplu arogantă sau ridicolă ar fi un deserviciu. Reacțiile Carlottei – frustrarea, furia, frica ei – provin dintr-un motiv foarte real. Ea este respinsă, subminată și țintită, și totuși continuă să lupte pentru a proteja tot ceea ce a construit. Această luptă are rădăcini în vulnerabilitate, nu în vanitate.

În acest echilibru între forță și fragilitate, Carlotta devine umană – nu o caricatură stereotipică a divei italiene, ci o femeie cu mândrie, pasiune și durere. Pentru mine, aici se află adevărata frumusețe a rolului.

„Totul face parte din călătoria mea artistică continuă”

– Aveți capacitatea – și dorința – de a îmbrățișa repertorii și stiluri extrem de diferite. Care stil este cel mai apropiat de sufletul dumneavoastră?
– Am avut întotdeauna o dragoste profundă pentru muzica clasică. A fost prima mea limbă ca cântăreață – lumea în care m-am format – și există ceva în profunzimea emoțională, disciplina și frumusețea ei pură care rezonează profund cu sufletul meu.
Dar, de-a lungul anilor, am descoperit și o bucurie profundă în explorarea diferitelor stiluri. Există ceva incredibil de împlinitor în a păși în noi lumi muzicale.
Așadar, deși muzica clasică va rămâne întotdeauna fundamentul meu – casa mea artistică – în cele din urmă sunt atrasă de muzica ce spune o poveste, care emoționează oamenii, indiferent de gen. În esență, mă simt cel mai conectată la muzica ce îmi permite să fiu sinceră din punct de vedere emoțional și pe deplin prezentă.

– În 2021, ați lansat „Canção”, un album ce este o colecție de 22 de cântece superbe, îmbrățișând stilul fado. Cum a fost tranziția de la „Fantoma de la Operă” la Canção?
– Deși Fantoma este aproape o slujbă cu normă întreagă pentru mine, încerc întotdeauna să găsesc timp pentru alte proiecte artistice. Așadar, pentru mine, nu există niciodată o tranziție sau o pauză – totul face parte din călătoria mea artistică continuă.
„Canção” a fost unul dintre acele proiecte profund personale la care visam de mult timp. În cele din urmă, a prins aripi în timpul pandemiei, când am găsit spațiul și timpul necesar pentru a mă concentra pe ceva mai intim. A fost momentul perfect pentru a mă retrage din grandoarea scenei și a crea ceva care să mă facă să mă simt ca acasă – atât din punct de vedere muzical, cât și emoțional.
Albumul este o colecție de melodii ce îmi sunt foarte dragi. Acesta cuprinde muzică portugheză, în special fado, și o îmbină cu lumea bogată și expresivă a lui Piazzolla. Oferă un amestec de stiluri și tradiții care se îmbină într-o călătorie muzicală bogată și frumoasă.

A experimentat atmosfera unică și moștenirea artistică a Bucureștiului

– Care a fost primul dumneavoastră gând când ați aflat că veți veni la București pentru mai multe spectacole cu „Fantoma de la Operă”?
-La nivel personal, am fost foarte entuziasmată, nu am fost niciodată la București și am fost mereu curioasă să descopăr orașul. Bucureștiul are o istorie culturală și muzicală atât de bogată, fiind patria compozitorilor precum Ligeti și Enescu, încât aducerea Fantomei de la Operă aici pare ceva foarte special.
Am experimentat atmosfera unică și moștenirea artistică a orașului. Sunt entuziasmată să văd cum a reacționat publicul local la povestea și muzica ce au emoționat atât de mulți oameni din întreaga lume.

– Cum v-ați simțit venind în România și interpretând rolul Carlottei aici? Când ați auzit prima dată de România?
– A veni în România pentru a interpreta rolul Carlottei a fost o experiență cu adevărat minunată. A interpreta o divă de operă în țara natală a două dintre cântărețele mele preferate de operă – și dive uimitoare în viața reală – Julia Várady și Angela Gheorghiu a fost ceva foarte emoționant și ce m-a inspirat.
Am auzit pentru prima dată de România prin intermediul incredibilului său patrimoniu muzical. Nume precum George Enescu și György Ligeti au apărut încă de la începutul studiilor mele de muzică clasică. Și, bineînțeles, faima unor cântărețe minunate precum Angela Gheorghiu – sunt un fan absolut de ani, având privilegiul de a o vedea cântând de multe ori la Covent Garden.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro