Lăutăreasa Mioara Lincan: „Privighetoare dacă ești, ține-o privighetoare. Nu cânta măgării: «ce mai gagică, ce bucățică! E tare în noadă/o dai grămadă»”. REPORTAJ de 8 martie, în sufletul unei femei

Uite, ce-nseamnă femeie!

Și uite așa ne zice Mioara Lincan: „Depinde de felul cum trăiești în familie, ceea ce vezi la părinții tăi. Depinde și ce cânți. Dacă vezi un dezmăț, o vagabonțeală, o drogăraie, o bătaie de moarte. Poți să urmezi și tu acea cale. Dacă vezi seriozitate, muncă, cinste, liniște în casă, asta urmezi și tu ca și soție, ca și mamă, ca și bunică, ca ce vrei. Privighetoare dacă ești, ține-o privighetoare. Omul te vede când e el la o nuntă, la un botez, când e cel mai sensibil. Și așa te ține minte. 

Fetiță la Mărginenii de Sus. „Acordeonul era păpușica mea”

Și uite așa ne zice Mioara Lincan: „Au fost lăutari toată familia, din partea lui tata și a lui mama. Duceam nunți și baluri împreună de vineri până luni. Și cu căruța tot pe drum și la bal, și la nuntă. Copilăream privind la mama cum cântă. Când mama n-a mai avut glas, tata i-a dat toba să țină nunți. Și mi-a atârnat mie acordeonul de gât. Acordeonul era păpușica mea, că am avut timp puțin să fiu copilă. La Ploiești mă ducea tăticul meu și am făcut canto. Doi ani de zile”. 

La 14 ani, furată de Marin. La 19 ani are trei copii

Eram tot la o nuntă, când fratele meu, și el instrumentist, mi-a zis: «Uite-l pe Marin. Îl iei și pleci cu el în lume». Nu-l știam, nici nu ne sărutasem, nici nu-l văzusem. Era mult mai mare ca mine. În seara aia Marin m-a furat și m-a dus la ai lui. Aveam 14 anișori și am avut grijă de omul ăsta până a murit. O palmă nu mi-a dat. Mi-a făcut toate poftele. Soacră-mea era a rea. Mă trezeam dimineața în zori. Fă de mâncare, fă curat în casă, în curte. Mă trimitea cu oile și aveam copil în burtă. Duceam nuntă de vineri până luni, iar. Tot cu copil în burtă. Până când soacră-mea a aruncat în mine c-o oală cu ciorbă fierbinte. Atunci, Marin a zis până aici! Plecăm. Ne-am mutat la Găești. Am devenit Mioara din Găești”. 

Lăutăreasă. De la Nămol învățătură 

„Nu-i ușor, copilul meu. Să ai un repertoriu curat. Nu măgării, cu «ce mai gagică, ce bucățică! E tare în noadă/o dai grămadă». E, dacă și ăsta e cântec… că place cică la lume, adică s-a schimbat lumea așa în rău? Pe mine m-a învățat Ion Nămol cu adevărat meseria asta de lăutăreasă. Mi-a zis văd cu îți place Romica Puceanu, văd. Dar, a zis Nămol ăl bătrân, Mioaro, să pui focul tău. Tu să fii Mioara! Și așa mi-am dat drumul și așa am câștigat eu lumea. Dumnezeu să-l țină la bine pe Nămol că era geniu”. 

Acum. 73 de ani: „Mâine duc o nuntă. Duminică am concert. Nu sunt pe figuri și pe alea”

„Am făcut mâncărică. O ciorbică de perișoară, niște chifteluțe. Pentru Paulica, pentru fiica mea și nepoțica Măriuța. Dar ce, Doamne, artistele sunt prințese, n-au voie să gătească mâncare? Să măture prin curte? Dacă ești mai puturos, mă rog, mai știu colege din astea de ale mele care nu ridică un pai, vorba cântecului. Asta nu sunt eu. Mâine duc o nuntă. Duminică am concert. Nu sunt pe figuri și pe alea. Am colindat toată America, toată Canada, toată Europa. Am ținut pe vocea mea trei copii la școli”.

„Eu am învățat să trăiesc din cântecele mele. Ce e bun și ce e rău, de acolo știu”

„Când te iubește, Dumnezeu îți și ajută. Mai e și după sufletul omului. Dacă ești rău și faci așa rele pe pământul ăsta, te lovește Dumnezeu, unde te doare mai tare. La voce te lovește. 

Dumnezeu mi-a dat vocea! Eu cânt nu spun cuvinte. 

Vii azi la o cântare, a doua zi pleci la alta. Cu Dumnezeu înainte. El îți dă vocea. E gâtul sănătos, corzile vocale sănătoase, astea de tine țin. Dacă tragi așa de tine și nu știi cum să folosești vocea, te lasă, să știi, când ți-e lumea mai dragă. Astăzi, sunt oameni fără voce și oameni care au voce mică și trag de ea. Pleacă darul lui Dumnezeu. 

„Dacă-ți intră, copilul meu, melodia în cap, textul îl scrii, îl înveți, faci repetiții și gata. Ești stăpân pe el”

Am caiete cu cântece scrise. De când eram pe lângă mama, de copil, notam cântecele. Eu am cântat și cu acordeonul, așa că eu cunosc un instrument. Pe mine n-au cum să mă păcălească instrumentiștii în spate când mă acompaniază. Eu știu tot ce se întâmplă ca și armonie, ca și acompaniament în spate. Știu să-mi spun tonurile. Dar sunt soliști care nici nu știu tonalitatea la care să cânte și orchestra le dă cu două tonuri mai sus și sunt terminați. Îi îngroapă de vii. Nu se aud.

Tutunul. Alcool. Drogăraie

N-am fumat. Așa, o țuică fiartă de Crăciun, da! Te mai îndeamnă, ia nașule, ia finule, ia Mioaro! Eu nu. Nimeni din familia mea n-a fost cu băutura. Atâția cântăreți s-au dus din cauza băuturii, din cauza tutunului, din cauza familiei. La lăutărie este complicat. E viață complicată că ispitele sunt acolo. Câștigi mulți bani repede, îi și termini repede dacă te ții de băutură și tutun. Sau cum se practică acuma să mă ierte Dumnezeu, cu preacurvie, cu jocuri la cazinouri, cu drogăraie, cu multe. Nu, pe vremea mea nu s a procedat așa ceva. Muncă, acasă, familie, copii. Am fost un om care a muncit foarte mult pentru copiii mei. N-au jignit măcar un copil în viața lor.

Gelozia

În familia mea nu, nu, niciodată, niciodată n-au fost probleme de genul ăsta sau cum se practică acuma scandaluri. Își ia unul altuia femeia. Ce e asta? Nu mai e respect, nu mai e rușine. Probabil că sunt eu bătrână, nu mai sunt la modă cu ce să poartă. Dar așa ceva nu văd de ce ar fi bine. Exista o rușine, un Doamne Doamne. Cum să fac eu așa ceva? 

De ce e lumea așa nebună, fără rușine, ce s-a întâmplat? 

Generația asta tânără nu mai are respect față de părinți, nu mai ascultă, zic și eu. Pe mine să privesc la părinți, asta m-a ajutat să am viața mea. Eu n-am văzut calea băuturii, a drogăraiei, a bătăii. Mă uit la copii de 14-15 ani, cum ajungi să te droghezi, să faci crime? Nu mai ai niciun gram de respect sau de frică. Frică în sensul bun, nu că mă bate tata, mama. Mi-e frică de mama, de tata, de Dumnezeu. E prea mult dezmăț. Adică, tu te duci la școală, de ce? Ca să-ți arăți disprețul pentru profesori? Ce-o fi asta? 

Uite ce cântece sunt. De astea de șmecherii. Și astea te împing să faci prostii, știi? 

«Eu sunt șmecherul numărul unu și dau cu pumnul». Hai, ia, ce învață un om de la asta? Unde se mai cântă de dragoste, de părinți, de frați, de viață, de șpriț, cum a cântat Gică Petrescu. «Am bani, am valoare». Ai bani? Nu, n-ai nicio valoare. Și mai este ceva. Milogeala. Să te duci să stai pe capul lui să îți dea bacșiș la nuntă. Nu, mă frate, ca solist stai la scenă, fă-ți repertoriu, cântă frumos. De ce te mai duci să milogești pe la mese sau la restaurante cum se cântă acuma și s-a cântat toată viața? Aia e milogeală, copilul meu. Nu mai e muzică.

Să visezi la cai verzi pe pereți

Nu, copilul meu, n-am visat. Pentru că uite, de exemplu, m-am căsătorit, am dat naștere la copii, munca. Veneam de la nuntă, copilul mic mă aștepta acasă, dormeam și eu câteva ore, trebuia să mă scol, să fac mâncare, să fac curățenie. Mă duceam cu oile la câmp. Ce timp? Am vrut o casă frumoasă, ce-mi trebuie palat? Totul e să fie curățenie. N-am tins să fim miliardari. Dar să am bani să cresc copiii, da. Eu dacă nu cânt ce am? Nimic! Că la munca noastră nu e pensie. E doar ce câștigi la nuntă. Și, uite, nu-s datoare la bănci, la cămătari. Și eu zic că e bine. Nu vreau s-ajung povara nimănui.

Străinătatea

Păi, am fost prin America cu Loredana, am dormit în pat cu ea. Cu Bănică, cu Stela, cu Arșinel. E greu. Fără mângâiere. Mulțumesc lui Dumnezeu. Dar nu-i ușor. E urâtă străinătatea. Îl aveam pe Marin cu Parkinson, sincer, de asta am plecat pe străinătate. Niciodată n-am gândit însă să rămân pe acolo. Am avut propuneri multe. De la prietene bune. Cum să plec de pe lângă familia mea, de lângă copiii mei, de lângă bărbatul meu. Libertate? – ziceau toți. Libertate? N-am fost eu cu șmecherii de astea. 

«Păi, nu era mai bine în străinătate. Deși aici e Bolojan». «Ne taie, ne taie tot. Ăsta trebuie bătut cu cureaua la funduleț, pe cuvântul meu de onoare».

„Nicușor vă place?”. „Știi, copilul meu, la Nicușor e ceva ciudat. Eu nu înțeleg cum gândește omul ăsta. Nu știu, nu știu ce vrea, nu știu cum să-l judec eu. Dar eu cu politica, mai ușor. Eu cânt”.

Mioara Lincan vă invită la concert, în București. La Expirat, în seara asta, de Ziua Femeii, de la ora 20.00.

Șaraimanic le aduce împreună pe Mioara Lincan, Aura Mirela, Melisa Key în concertul Lăutăresele. Le vor acompania Marin Alexandru la vioară, Leonard Iordache la țambal și Costel Nechita la bas. https://saraimanic.life/the-saraimanic-life/#lautaresele

Fotografii de Ștefan Marinescu, Alina Grigorescu, Vlad Braga/Șaraimanic

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.