Cel mai mare iceberg de pe Pământ, care era de 2 ori mai mare ca Londra, mai are doar câteva săptămâni până se va topi

O călătorie de patru decenii

A23a a fost odată cel mai mare iceberg din lume, acoperind o suprafață de peste 4.000 de kilometri pătrați, echivalentul a de două ori suprafața Londrei Mari. Format în 1986, în urma desprinderii de pe platforma de gheață Filchner din Marea Weddell, Antarctica, acest gigant glaciar a rămas ancorat în noroi mai bine de trei decenii.

Abia în 2020, oamenii de știință au observat că A23a a început să se miște din nou. Chiar și după 39 de ani, la începutul anului 2025, icebergul era încă un colos, având aproape dimensiunea unei fâșii între Insula Wight și Normandia din Franța.

„Călătoria sa este cu adevărat impresionantă, doar prin simpla sa longevitate”, spune dr. Christopher Shuman, fost cercetător la University of Maryland, Baltimore County.

De la stabilitatea la dezintegrarea icebergului

După decenii de stabilitate, A23a a început să se destrame rapid în 2025. În doar câteva luni, a pierdut un sfert din dimensiunea sa inițială, pe măsură ce bucăți mari de gheață s-au desprins, iar apele oceanului au erodat bazele și marginile icebergului.

Până la mijlocul anului 2025, își pierduse deja titlul de cel mai mare iceberg din lume.

În august și septembrie, icebergul s-a mutat deasupra ridicării Georgia de Nord-Vest, o proeminență submarină aflată la aproximativ 1.500 km est de Insulele Falkland.

Potrivit cercetătorilor, forțele mecanice din acea regiune, combinate cu apele calde, au contribuit la ruperea masivă a icebergului. Fragmente mari, precum A23g, A23h și A23i, s-au desprins de masa principală, primind propriile lor nume.

„A fost fascinant să-l vedem atât de stabil timp de decenii, iar apoi să se dezintegreze într-un singur an”, explică dr. Catherine Walker de la Woods Hole Oceanographic Institution, citată de BBC.

Ultima etapă

În decembrie 2025, în plină vară în emisfera sudică, temperaturile tot mai ridicate au accelerat dezintegrarea icebergului. Pe suprafața sa au apărut lacuri albastre, adânci, semn că gheața se topea nu doar de jos, ci și de sus.

„Era frumos de privit, dar un semn clar că icebergul devenea tot mai fragil”, spune prof. Mike Meredith de la British Antarctic Survey.

Procesul de „hidrofisurare” – în care apa topită pătrunde în crăpături și accelerează fragmentarea – a devenit evident în decembrie și ianuarie. Potrivit dr. Shuman, scurgerea apei din interiorul icebergului a declanșat o „explozie” de fragmente de gheață, un fenomen numit „mélange”.

Deși dezintegrarea unor iceberguri de mari dimensiuni este un fenomen natural, aceasta este urmărită îndeaproape de cercetători pentru a înțelege mai bine cum ar putea reacționa platformele de gheață ale Antarcticii la încălzirea globală.

Aceste platforme joacă un rol crucial în stabilitatea calotei glaciare antarctice și în creșterea nivelului mărilor.

„Putem învăța multe observând modul în care evoluează aceste iceberguri mari în condiții mai calde și putem aplica aceste informații pentru a înțelege ce s-ar putea întâmpla cu platformele de gheață”, explică Walker.

Sfârșitul unui gigant

În perioada 11-22 februarie 2026, A23a a parcurs peste 700 km în Oceanul Atlantic de Sud, fiind purtat de curenți oceanici. Această migrație l-a expus la ape de aproape 10°C la suprafață, accelerând topirea.

„Este ca un cub de gheață în băutură. Nu durează mult până dispare”, afirmă Shuman.

La 5 martie 2026, dimensiunea icebergului scăzuse la aproximativ 180 km pătrați. Odată ce va ajunge la 70 km pătrați, oamenii de știință vor înceta să-l mai monitorizeze. Prof. Adrian Luckman de la Swansea University subliniază: „Toate urmele probabil vor dispărea în câteva săptămâni, cel mult”.

Astfel, odată cu dispariția sa iminentă, A23a încheie o călătorie extraordinară care a oferit cercetătorilor o perspectivă valoroasă asupra viitorului ghețarilor Antarcticii în fața schimbărilor climatice.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE