Liber la cuvânt | Mentalitatea de mafiot

Un banc senzaţional, auzit de la Ileana Vulpescu: Bulă îi spune lui taică-său: “Tată, vreau să intru în crima organizată”. Şi tatăl lui îi zice: “În care, tată, în aia particulară sau în aia de stat?!”. Bancul reprezintă, din nefericire, o crudă realitate. Aceea a unei Românii acaparate totalmente de mafie. Aici nu-i vorba de mafia definită de DEX drept “organizaţie criminală” sau “grup de persoane unite pentru a-şi satisface, prin orice mijloace, interesele”. Nu, e mult mai grav! E vorba de o mentalitate instaurată după 1990. De modul de a gândi şi a acţiona în societate. Ca un mafiot, ca un tâlhar care nu-şi urmăreşte decât propriile interese. Iar pentru a şi le satisface, calcă totul în picioare. Nu mai contează nici lege, nici onoare, nici bunsimţ, nimic. Doar propria căpătuială. De la mic la mare, ţara e infestată de acest sindrom. Al cetăţeanului mafiot!

Dincolo de clasa politică, organizată deja într-o Omerta, omul de rând, cetăţeanul obişnuit a fost inoculat cu această psihologie. A ciordi, a înşela fără să clipească, a călca peste cadavre… Criza economică pare o simplă gripă faţă de criza morală pe care o traversează acest popor. Şmecheria, descurcăreala, învârteala au ajuns virtuţi. Sunt calităţi fără de care nu poţi fi un om de succes. Eşti caracterizat simplu: un prost. Un om care mai crede în muncă, în cinste, în chestiuni din astea desuete…
Încep să cred că Brucan a fost milos cu noi. 20 de ani e un nimic, vorbim peste 100.

Urmărește-ne pe Google News