Lupta livratorului pakistanez cu gerul românesc: „Bă, mi-ai vărsat ciorba peste șaormă!” „What? What?” „Marș!” 

După cod roșu, livratorii au primit ceea ce și-au dorit: comenzi. Dar cei mai mulți erau dotați cu biciclete sau scutere. Sub roțile tocite, gheață. Pe bicicletă sau scuter, câte un pakistanez sau srilankez în trening, cu pantofi „de mort” și-un fâș. Omul, căci e om, nu se minunează de ce n-a văzut în viața lui, zăpada. A venit să facă bani aici, în România, și, ce, ghici, ce se-ntâmplă?, îl taie gerul în obraji, îl bate lapovița-n vintre. 

Un livrator cât un pumn alunecase de pe bicicletă și căzuse cu ciorba și șaorma din spinare

Am descoperit acești oameni din întâmplare, păreau fantome, în întunericul serii sau pe gheața mortală. Venind într-o seară din oraș, pe pârtia din fața blocului meu, un livrator cât un pumn, alunecase de pe bicicletă și căzuse cu ciorba și șaorma din spinare. Nu l-am ajutat să se ridice, recunosc, dar l-am însoțit în bloc. Am auzit urlet: „Bă, mi-ai vărsat ciorba peste șaormă!” „What? What?” „Marș!”. L-am însoțit apoi pe livrator vreo două ore. În zilele următoare, am practicat această însoțire din nou și din nou. Eu – îmbrăcat de iarnă, pakistanezii și srilankezii dotați cu biciclete sau scutere. În frig de moarte.

Se comandă doar de la restaurante aflate la distanțe scurte. Se aplicau taxe de „vreme rea”, pentru a motiva puținii curieri care alegeau să lucreze. Timpii de așteptare erau mai mari. 

Oficial așa sună în aplicație. Neoficial, au nume cu mult mai atractive: „Javrelor”, „vă plătim ca să întârziați?”, „Bă, nu ți-ar fi rușine!?”, „Îmi dictezi tu, bă, de unde să iau mâncare?”, „Stați ca gândacii la căldură”.

De obicei, am stat la un etaj inferior, ascuns la intrare în bloc. Livratorii înțelegeau doar ostilitatea, că sunt doar asiatici, au mulți dintre ei „chakre”, „al treilea ochi”. Văd vremea rea de afară, dar mai ales „sufletul” rău îi lovește în oase. Cei ce-i primeau pe acești oameni considerau că li se cuvine. E timpul lor, mâncarea lor, banii lor. Și „gândacii” întârziau. Rupți de realitatea de afară, „deranjați” de la vreun Netflix, fără să le ghiorăie mațele de foame. 

Urlau și când livratorul nu nimerea scara, etajul, se sufocau de indignare că supa li s-a răcit sau s-a vărsat în picături. Timpii de așteptare, ofertele restaurantelor, suprataxele erau decontate în înjurături cum doar românul „boier” știe să debiteze. Bun, nu zic că înjurătura a fost regulă. Au fost cazuri de întâmpinat la poartă sau jos, în fața scărilor. 

Doi livratori sunt din Sri Lanka, doi din Pakistan, unul singur din Bangladesh

Pe ei i-am însoțit. Afară, temperaturi sub zero grade cu mult. Ger. Bate vântul și e ploaie, dacă nu e lapoviță, dacă nu e chiar ninsoare. Livratorii sunt îmbrăcați sub un fâș cu trei-patru rânduri de haine de vară. Garderoba lor este pentru o vară eternă. 

Realitatea meteo te taie la obraz, te udă-n cap. Bicicletele și scuterele sunt tocite de atâta mers. Unii dintre ei nu știu să meargă prea bine pe scuter. Livratorii nu au submarine, nici elicoptere. Afară, străzile sunt ori oglindă, ori pline de apă. Când se merge pe șosea, claxonul și uriașa baltă sunt armele împotriva livratorului. Când se merge pe trotuar, gheața îl bagă pe livrator sub ea. Zăpada și gheața, dar și zăpada și gheața topite transformă carosabilul într-o loterie. Cazi? Nu cazi? Și trebuie să mergi repede. Te „omoară” algoritmul dacă întârzii prea mult. Cazi, n-ai timp să te plângi pentru tine, te rogi la Dumnezeul tău să nu se fi răsturnat mâncarea. Ai văzut bine adresa? E un mare noroc. Pe drum e vizibilitate redusă. 

Ninsoarea/ploaia, dar și aburirea vizierei/ochelarilor fac fiecare pas imposibil. Cu frigul te obișnuiești. El e periculos după câteva ore de expunere continuă. Degetele de la mâini și picioare sunt primele care suferă, afectând capacitatea de a frâna sau de a utiliza telefonul. Echipamentul devine de fier. Odată ce zăpada se topește pe haine, umiditatea pătrunde la interior, făcând temperatura resimțită mult mai scăzută. Chiar și cu cele mai bune genți termice în spinare, fizica este necruțătoare. 

Diferența uriașă de temperatură dintre restaurant și exterior face ca mâncarea să se răcească mult mai repede. Și când ajungi să livrezi, înjurătura poate să însemne rating scăzut. Clienții nu doar înjură, dar duc răul până la capăt: se descarcă scriind recenzii negative pentru întârzieri, răcirea ciorbei, deranjul sosului și ardeiului roșu din interiorul șaormei.

Final de ger românesc. Algoritmul teroare

Cel mai proaspăt venit în București avea o întrebare. S-au plătit doar minutele în care pedala efectiv? Dar, de ce nu și cele în care stătea logat în aplicație? Avea o mare problemă. L-am tot chestionat. Omule, așteptatul comenzilor pe ger e și el un junghi. Avea frigul în oase. Era ud leoarcă. Groaznica așteptare „am sau nu am comandă?” toate îi dădeau omului friguri. Mai mari ca gerul de afară. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.