Mesajul-manifest al unui fost șef din sportul românesc care a ales să se stabilească definitiv în Spania cu familia: „De ce am plecat din România”

• Fost jurnalist, inclusiv la Libertatea, Ionuț Georgescu a lucrat la Asesoft Ploiești, unde, la 21 de ani, era președinte executiv al clubului, cel mai tânăr din baschetul european.
• A fost manager la cluburile de baschet Steaua (finalistă în LN), CSU Sibiu (prima Cupă din istoria clubului și primul trofeu după 20 de ani, finalist în LN) și CSO Voluntari (două Cupe, prima finală de cupă europeană din istoria clubului, bronz în LN).
• La sfârșitul sezonului 2023/2024, a anunțat că părăsește România pentru a pleca în străinătate, rămânând implicat ca scouter și consilier la CSO Voluntari.
• Din mai anul trecut, este director tehnic și responsabil al departamentului de tineret și al programului Academiei Internaționale a echipei Lucentum Alicante. Anterior, colaborase cu Betis Baloncesto, ca scouter pentru zona Europei de Est și, în special, în România.

În mesajul cu titlul „Georgeștii în Alicante”, de mai sus, Ionuț recunoaște: „Am căutat un titlu mai bun, dar rămânem cu ăsta deocamdată”. El explică că totul a pornit după ce a văzut cât interes a generat ideea unei recenzii despre experiența familie lui în Alicante.

De ce a plecat din România

„Prin natura jobului meu, am avut mai multe relocări. Vreo 8 de când suntem împreună eu și Laura, dintre care 4 cu copii. Am locuit în Ploiești, București, Sibiu și în capitală, unde am schimbat două cartiere rezidențiale. Pentru noi asta a fost tot timpul important, locuind într-un oraș mare, «poluat» de trafic și agitație. Am vrut să știu că sunt fetele OK când sunt plecat în deplasări, să știu că Laura nu trebuie să se avânte în traficul din București pentru orice și că putem fi parte dintr-o comunitate civilizată”, scrie Ionuț.

Poate din cauza asta, tragicul eveniment din Cosmopolis m-a șocat de-a dreptul. Laura și copiii ar fi putut fi pe aceeași stradă, venind de la locul de joacă.

El spune că ultima dată a stat lângă Zoo Băneasa, „loc frumos, dar cu provocări incredibile. Ieșirea din cartier putea dura 30 de minute în loc de 5”.

Cele 3 motive importante

• Lipsa perspectivelor profesionale pe termen lung

„Deși eram într-un loc privilegiat, la CSO Voluntari, cu încredere și libertate totală, simțeam că «tavanul» în România era prea jos pentru ambițiile mele”

• Viața devenea tot mai scumpă și mai stresantă.

„Trăiam bine, dar cu prețul a 1h45 în trafic zilnic. Era un dezechilibru între cât munceam și ce primeam înapoi”.

• Frica de sistemele care nu funcționează.

„Educația, sănătatea, infrastructura, lipsa empatiei, nesiguranța viitorului, toate se acumulau. Nu voiam ca fetele mele să crească într-un mediu care nu respectă oameni, reguli sau valori”.

Era ca o stare de „pericol” pe care o simți că-ți suflă în ceafă. Despre ce pericol vorbesc? Mă refer la acea neliniște pe care o aveam gândindu-mă că s-ar putea întâmpla lucruri care să ne afecteze și pe care să nu le pot controla.

Ionuț insistă asupra „pericolului de a crește douǎ fetițe într-un mediu care nu emană vreo formă de respect față de autorități, legi, norme de bun simț, pericolul de a nu fi înconjurat de oameni empatici, implicați și pozitivi atunci când tu, soția, fetele aveți nevoie de suport, înțelegere, ajutor”.

„Nu am plecat din România ca să câștig mai mulți bani”

„Nu am plecat din România ca să câștig mai mulți bani. A trebuit să trec printr-o schimbarea de cip și să mă încred că aici se poate trăi mai bine, mai liniștit, cu mai puțin”, susține el.

„Nu mi-a fost ușor. Mai ales că nu era vorba doar de mine, având responsabilitatea unei familii și respectarea promisiunii că mergem la mai bine”, adaugă.

Pentru context: în Spania, în liga a doua (Primera FEB) sau chiar la unele cluburi din ACB (cel mai puternic campionat din Europa), salariile sunt mai mici decât ale unora dintre jucătorii, antrenorii și conducǎtorii din LNBM.

Ce trebuie să știi dacă te muți în Spania și trebuie să îți înscrii copilul la școală

„Primul lucru pe care l-am căutat a fost o școală bună pentru fete. Voiam să fie împreună. În București, Anabelle, 4 ani, era la o grădiniță publică, de la 9.00-12.00. Noelle era clasa 0, iar costurile anuale se ridicau undeva la 6.000 de euro/an. Mă rog, prețul era pe un trend ascendent și, din nou, fără predictibilitatea. Creștea anual și nu știai cu cât”, povestește fostul șef de club din România.

Ca să-ți înscrii copilul la școală, în Spania, ai nevoie de:

• empadronamiento (mutație) – cu asta copilul e înscris la o școală apropiată, în orice perioadă a anului te-ai muta;
• pașaport, certificat de naștere tradus, card european de sănătate (îl poți cere din România, vine la domiciliu);
• după 5-7 zile primești o decizie și mergi direct la școală.

Fetele noastre sunt la aceeași școală și s-au integrat perfect. Au fost încadrate după anul nașterii, deci Noelle (care în România ar fi fost în clasa I) este aici în clasa a II-a.

Structura sistemului de învățământ:

• 3 ani infantil (grădiniță):
• 6 ani „primaria”;
• 4 ani ESO (secundar);
• apoi: bachillerato sau Grado Medio, urmate eventual de Grado Superior sau universitate.

„Fetițele intră în clasă pe muzică”

Programul în cazul fetelor noastre, la o școală publică: 9.00 – 17.00. Fără uniforme. Fără obsesie pentru branduri. Dar cu mult zâmbet și relaxare. Și intrarea la școală se face… pe muzică: „În 3 luni, fetele vorbeau spaniola ca și cum s-ar fi născut aici. Au mai mult vocabular general decât mine”.

• Comunicarea cu profesorii este clară, constantă și eficientă.
• Săptămânal: update de activități, sfaturi, linkuri pentru weekend.
• Trimestrial: evaluări 1 la 1 și ședințe cu toți părinții.

Utile pentru familiile care au copii

• Manuale – există o „bancă”. Depui cerere în iunie, primești voucher și iei manualele gratuit în august. Rămân la școală și le returnează la final.
• Rechizite – 80 € /an/copil. Asociația de părinți cumpără tot, la fel pentru toată lumea, tu nu cari nimic, în ghiozdan pui doar gustarea și haine de schimb lunea.
• Taxă de „fondul școlii” – opțională: 40€/an/familie. Ajută AMPA (asociația părinților) la organizarea evenimentelor – cel puțin unul mare pe lună. Primim vouchere cu discounturi la diferite atracții, anunțuri pentru evenimentele speciale din oraș etc.
• Opționale – 24-28 €/lună pentru 8 ședințe/lună. (față de 70-120 de lei/ședință în România).
• Masa de prânz – 100 €/lună/copil.

Ionuț vorbește și despre problemele grave de azi: „Rata de bullying mult mai scăzută aici, comunicarea cu directorii și profesorii mult mai bună Problema consumului de iarbă în ESO și în liceu mult mai bine controlată decât în România. Mi se pare totul mult, mult mai safe”.

„Spun asta având mulți copii în academia de baschet, peste 250, și discutând cu directorii de școli, părinții sau profesorii pe tema aceasta”, adaugă el.

Glumind un pic, poate că prin asta și faptul că o sticlă de vin bun aici ne costă 5 euro în loc de Purcariul de 70 de lei de acasă. am reușit să punem ceva bani deoparte și, mai ales. să nu mai vorbim atât de mult despre bani!

Ionuț va continua să prezinte experiența din Spania (prețuri comparative, nivel de viață), pe pagina sa oficială de Facebook.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro