Ionuţ Georgescu, fost corespondent Libertatea, a devenit preşedintele lui Asesoft Ploieşti
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Începând din acest sezon, CSU Asesoft Ploieşti, campioana ultimelor şapte sezoane în baschetul român şi câştigătoare a FIBA Eurocup în 2005, are un nou preşedinte executiv. Patronul Sebastian Ghiţă şi managerul general Alex Iacobescu i-au dat puteri depline tânărului Ionuţ Georgescu, fost corespondent Libertatea, tânăr care a deţinut la gruparea ploieşteană aproape toate funcţiile posibile.
Părinţii au divorţat, iar el a fost crescut practic de clubul Asesoft şi a crescut o dată cu echipa! Are un frate de 16 ani, care face baschet şi pe care îl ajută cu sfaturi şi cu bani. Vicecampion naţional la handbal, cu CSŞ 1 Mai, Ionuţ s-a lăsat de sportul care i-a fost prima dragoste, chiar dacă fusese cel mai bun portar la turneul final. ”Când am trecut la o grupă de juniori superioară nu mai eram titular pentru că nu aveam talie, măsuram doar 1.67 metri, şi eram mereu rezervă”, îşi aminteşte noul preşedinte al lui Asesoft. De unde dragostea pentru baschet?
”Iniţial eram doar fan. Primul contact cu echipa l-am avut acum 4 ani, când aveam 17 ani şi jumătate. Sebi şi Alex au văzut site-ul pe care îl făceam cu doi prieteni din Bucureşti, numaibaschet.ro, şi mi-au propus să fac şi site-ul echipei”, povesteşte Ionuţ.
Poate intra în Guiness Book!
Îşi aduce aminte de prima deplasare cu echipa: ”M-au luat în autocar, iar Cătălin Burlacu mi-a făcut cinste cu un pateu la o benzinărie”. Treptat, a ocupat toate funcţiile posibile la clubul ploieştean, de la ofiţer de presă până la preşedinte. A fost realizator de site-uri, ofiţer de presă, director de imagine, ziarist la Fair Play, la Prahova, la Libertatea, între 2007 şi 2009, la Radio Prahova, la Sport Total, comentator tv sau announcer la sală. La 15 ani era cel mai tânăr jurnalist român, iar şapte ani mai târziu a devenit cel mai tânăr şef de club din lume. Deja, oficialii se fac fac demersuri ca ”performanţa” să fie înscrisă în Cartea Recordurilor.
Ionuţ Georgescu povesteşte cum a ajuns de la teatru şi telenovele la casă şi un Audi A 4 cumpărate din banii strânşi de el.
Libertatea: Ionuţ, cum e să fii preşedinte la 22 de ani?
I
onuţ Georgescu: E presiune şi responsabilitate, dar nu îmi e frică de faptul că nu vom lua titlul. La noi, toată lumea e tânără, media de vârstă e de 23 de ani, Sjizarto, la 28, şi Blidaru, la 25, fiind printre cei mai bătrâni din lot. Doar Burlacu are 33 de ani.
La un moment dat, făceai teatru...
Aveam trei ani când o vecină m-a dus la trupa de la ”Toma Caragiu”. Prima deplasare am făcut-o la Năvodari, la 4 ani, într-o cutie de televizor, pentru că eram prea mic să stau pe scaun şi le era frică să nu cad pe jos! Am renunţat la teatru când au apărut telenovelele! Eram fascinat de Esmeralda şi nu m-am mai dus la repetiţii pentru că fimul rula la tv exact când erau repetiţiile. Aveam o memorie foarte bună, nu ştiam să citesc, dar învăţasem să reproduc pe deasupra revistele cu Mickey Mouse şi cu ursuleţul Bamse. Îi păcăleam că ştiam să citesc şi le luam la pariuri câte o napolitană sau câte o ciocolată. La un moment dat, a venit cineva cu o carte pe care nu o văzusem, nu am ştiut ce să zic şi am început să plâng.
Ai visat să ajungi şef de club?
Da, dar mă gândeam peste 6-7 ani! Oricum, voi munci mult şi voi învăţa de la Sebi Ghiţă şi de la Alex Iacobescu, cei mai buni manageri din România. Şi povestea asta are un tâlc. După Final Four de Cupă, pierdut la Sibiu, voiam să fac altceva, o firmă de curăţenie. Apoi a venit oferta asta. Am acceptat în trei zile, apoi am venit cu un proiect, am adus un partener tehnic, am căutat firme de catering, o sală de forţă gratis pentru echipă, contracte de promovare. Lucrez inclusiv cu o casă de modă, să facem un calendar cu băieţii. Am umblat şi la sectorul de juniori. Am făcut grupe de 8-10 ani şi 10-12 ani, pentru că în cinci ani să creăm o generaţie nouă. Avem două echipe secunde, una în B, alta în campionatul de juniori republicani, o galerie, ”Blue Generation”, formată din studenţi, care are personalitate juridică, plus un magazin în care se vând obiecte promoţionale ale clubului.
Câte ţări ai văzut până acum?
14! Am fost impresionat de catedrala Sagrada Familia, din Barcelona, şi de oraşul St. Petersburg, din Rusia. Prima deplasare a fost la Ljubljana, la un summit pentru statisticieni pentru ULEB Cup. Nu ştiam să mă descurc în aeroport şi mi-am uitat paşaportul la ghişeu. Trecusem de vamă, m-au chemat înapoi şi nu m-au crezut că am 17 ani şi că sunt jurnalist acreditat la eveniment. Noroc că am spus numele magic, Bojan Obradovici, care jucase în Slovenia, şi era la noi, şi am scăpat: ”You can go, my friend”. Am avut întodeauna probleme, nu mă credea nimeni că sunt jurnalist sau oficial.
Ce salariu ai ca preşedinte?
Confidenţial! Pot să vă spun că, la 22 de ani, mă bucur că am o maşina şi o locuinţă. Am stat cinci ani la cămin, la UPG Ploieşti. Nu regret, pentru că acolo, la cantina de la Facultatea, sunt cei mai buni cârnaţi!
Altele lucruri neştiute despre Ionuţ Georgescu:
- Îi plac pastele şi puiul, şi mai bea câte un pahar de Budureasca.
- Spune că cei mai mari baschetbalişti de la Asesoft sunt Toni Alexe, Nikola Bulatovici şi Rashard Griffith. ”Alexe e cel mai de suflet. În 2005, când am venit la serviciu, mă pregăteam să scriu cronica calificării în finala Eurocup, când am aflat despre accidentul lui mortal. Am început să plâng instantaneu. Ţin legătura cu soţia şi fetiţa lui, care sunt stabilite în SUA” - Echipe preferate: Chicago Bulls 1990, Asesoft Dream Team 2006-2007 şi 2007-2008.
- Primul interviu: Teo Papaloukas (Euroleague 2008)
- Baschetbalişti preferaţi: Sasa Ockokoljici, Cătălin Burlacu, Virgil Căruţaşu, Allen Iverson.
Confundat cu un ospătar
La 18 ani, Ionuţ a fost la tragerea la sorţi la FIBA Eurochallenge. ”Eram cel mai tânăr, aveam un costum care semăna cu cel al chelnerilor din Munchen. Am fost confundat cu un ospătar. ”Băiete, un whisky, te rog!”. Omul care m-a abordat a văzut ecusonul, s-a scuzat. Dar era marele Dejan Bodiroga, sârbul care e preşedinte la Lottomatica Roma, fost mare baschetbalist. ”Pentru Dejan, pot să mă duc să aduc un pahar”, i-am răspuns eu.
Cel mai tânăr de la fotbal are 27 de ani
Dumitru Dragomir, actualul şeful Ligii Profesioniste de fotbal, a fost preşedinte la Chimia Rm. Vâlcea pe când avea doar 26 de ani. Recordul său a fost bătut de Cristian Bobar (27 de ani), membru în Comitetul Executiv al Federaţiei, care conduce clubului de liga a treia FCM Şcolar Reşiţa încă de când avea 24 de ani.
“Este adevărat că am preluat echipa la o vârstă fragedă. La 24 de ani, în mod normal, ar fi trebuit să fiu jucător activ. Eu am agăţat ghetele în cui destul de devreme, dar nu am putut sta departe de fenomen. Am început mai întâi ca director sportiv la FCM Reşiţa, perioadă în care am lucrat mult cu domnul Gheorghe Chivorchian şi am acumulat ceva experienţă. Apoi, am preluat FC Şcolar, noul club al Reşiţei”, spune tânărul şef din Valea Domanului.
