La comanda capitanului Ovidiu Boldor, cinci militari l-au maltratat pe localnicul Ioan Bonau, lasandu-l in stare de coma.
Pentru ca cei trei civili, tocmiti sa puna faianta, i-au surprins pe militari in plina actiune, capitanul Boldor a ordonat militarilor lichidarea acestora. Militarii i-au ucis pe cei trei muncitori cu bestialitate, dupa ce i-au torturat mai bine de trei ore. Unul din soldati, Ioan Stoica, a zdrobit la sfarsit capul fiecarui barbat cu o piatra cubica desprinsa din bordura drumului.
Familiile victimelor au intentat atunci un proces Ministerului Apararii Nationale, in urma caruia cazul a fost dezbatut si plimbat timp de 8 ani de la Tribunalul Bistrita-Nasaud la Curtea de Apel Cluj-Napoca, la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, la Curtea Suprema de Justitie din Bucuresti, sfarsind in cele din urma la Curtea Militara de Apel Bucuresti. Ioan Stoica a fost initial condamnat la inchisoare pe viata, un alt militar dintre cei care comisesera crima a fost declarat iresponsabil psihic si achitat, iar ceilalti trei soldati au primit condamnari intre 23 si 25 de ani. Ulterior insa, sentinta a fost redusa pentru toti cei patru militari: acestia au fost condamnati la inchisoare intre 18 si 23 de ani. Autoritatile judiciare nu l-au gasit vinovat pe capitanul Boldor nici macar pentru instigare la violenta, iar eventualele despagubiri pe care MApN ar fi trebuit sa le plateasca familiilor victimelor vor fi puse in discutie abia dupa ce militarii in cauza isi vor fi executat sentinta. Intre timp, ofiterul Boldor a devenit avocat.
Dupa ce i-a fost omorat sotul, Sofronia Sabo a ramas sa creasca singura doi copii. Purtata prin tribunale atat timp si fara posibilitatea de a-si angaja un avocat, Sofronia Sabo, sotia unuia dintre martorii ucisi cu atata cruzime, sustine ca a fost nedreptatita. Tribunalul Teritorial Bucuresti si Curtea de Apel i-au cerut, ca si celorlalti membri ai familiilor victimelor, in decursul procesului sa se prezinte la Bucuresti cu doi martori. Dupa ce Sofronia Sabo a platit cheltuielile de drum si cazare ale acestora, autoritatile judiciare nici macar n-au binevoit sa-i audieze.
In acest moment, dosarul cu numarul 192/1997 se afla probabil in continuare la Tribunalul Militar Teritorial Bucuresti, ultima instanta care a dezbatut cazul. Dupa 12 ani de la oribila crima, Sofronia Sabo inca mai spera sa i se faca dreptate. Daca nu de justitia romana, macar de Curtea Europeana a Drepturilor Omului, care a acceptat dosarul ca fiind o incalcare flagranta a libertatilor fundamentale, amendate prin protocolul nr. 11, articolele 2, 3 si 6.