Oarba care picteaza icoane

Eleonora Negrea (foto) a reusit, in numai doi ani, sa picteze aproape 100 de icoane folosind, in afara culorilor tempera, "ochii mintii". Provenind dintr-o familie modesta, Eleonora Negrea a fost nevoita, in ciuda handicapului sau major, sa-si croiasca singura drumul in viata. Pana la 30 ani a lucrat alaturi de alti nevazatori, intr-o firma, confectionand perii si cutii de carton.In 1997 a decis insa ca sosise momentul unei schimbari in viata sa. A angajat un credit la o banca si a demarat propria afacere. Si-a deschis in curtea casei parintesti o sifonarie care ii asigura un venit lunar frumusel. A realizat, totusi, repede ca, in afara unei vieti tumultuoase de familie, isi poate umple greu timpul liber. Propria infirmitate o apasa si o facea sa sufere enorm. O noapte de primavara avea insa sa-i schimbe in mod neasteptat destinul. "Acum doi ani, cu cateva zile inaintea sarbatorilor pascale - povesteste Eleonora Negrea - am avut un vis ciudat. Se facea ca ajunsesem, in urma unui accident de circulatie, in paradis, acolo unde, in mijlocul unei campii verzi, m-a intampinat Maica Domnului. S-a apropiat de mine, m-a luat de mana si mi-a spus ca ar trebui sa fiu cea mai fericita fiinta de pe Pamant. Iar aceasta, pentru ca, fiind oarba, nu pot fi ispitita cu lucruri care nu-mi sunt de folos, iar in plus nu pot vedea ura, invidia, lacomia, cleveteala si desfraul care-i insotesc pe oameni. Am inteles atunci ca menirea mea era alta. Femeia aceea, invesmantata in alb si inconjurata de un nimb luminos, mi-a spus ca nu e necesar sa vad lumea, din moment ce, la fel de bine o pot simti. Mi-a strecurat in mana o batista si mi-a cerut sa spun ce culoare avea. I-am raspuns ca e rosie. Mi-am dat, imediat, seama ca, desi nu vazusem niciodata o culoare, acum puteam percepe clar orice nuanta, doar atingand-o. Iar pentru a ma convinge ca totul fusese aievea, vocea mi-a mai cerut ca, de a doua zi, sa ma apuc de pictat".