Lăsate pradă timpului şi vandalilor de cei responsabili să le mai cosmetizeze din când în când, cabinele telefonice - odinioară foarte utile - sunt acum doar nişte focare de infecţie în care nu intră picior de om.
Pereţii din sticlă ai cutiilor ruginite uitate-n drum, dezmembrate şi lăsate amanet trecutului glorios al telefoniei fixe, sunt locul cel mai potrivit pentru expunerea publică a mesajelor grafitti gândite de talente neînţelese şi avizierul gratuit pentru promovarea cine ştie cărui spectacol de muzică populară sau a vreunui meşter care îţi desfundă chiuveta la secundă.
Nici nu mai contează dacă aparatele - acoperite de straturi groase de rugină şi mizerie depuse în anotimpuri - mai funcţionează sau nu, pentru că maimarii Romtelecom nu se mai obosesc nici măcar să-l îndrume într-un fel sau altul pe trecătorul grăbit spre un chioşc de la care să cumpere cartela potrivită pentru mizerabilele lor telefoane publice abandonate Bucureştiului.