Opinia zilei | Veterinar şi dobitoace

O lege – şi mai ales o lege care vizează practic viaţa de zi cu zi a întregii populaţii, cum e Codul Muncii – este, cumva, tratamentul prin care statul vrea să însănătoşească un domeniu sau altul. Aşa cum un medic îngrijeşte un pacient, dar nu o face decât numai şi numai dacă acesta e de acord cu procedura propusă. Acesta e raportul firesc şi într-o societate democratică, în care, potrivit Constituţiei, “medicul” e Parlamentul abilitat ca atare de “pacient”, electoratul. Nu şi în România.
 
De doi ani, premierul Boc calcă în picioare Legislativul (implicit populaţia), impunând cu anasâna – ca un veterinar unor dobitoace fără grai şi voinţă – legi aşa cum le gândeşte el. Multe proaste, multe neconstituţionale, unele aducând atingere chiar interesului naţional. Ieri s-a dat din nou în stambă, angajându- şi răspunderea pe un Cod al Muncii elaborat fără o reală consultare a partenerilor sociali (sindicate, ba şi patronate), fără avizul Consiliului Economic şi Social, ci agreat doar de FMI şi de un patronat al investitorilor străini. Opoziţia recurge – simbolic, pentru că aritmetica parlamentară nu-i dă nici o şansă – la moţiunea de cenzură. Săptămâna viitoare, la vot, arcul guvernamental va fi în sală, asigurând cvorumul, dar deputaţii şi senatorii săi vor rămâne iarăşi obiecte ţintuite în fotolii, fără un dram de demnitate: Boc le interzice să voteze, ca nu cumva unii să încurce bilele, “trădând”. Asta, apropo de încrederea din Coaliţie, apropo de protocolul PDL-UDMR-UNPR-Minorităţi, de sprijinire a Guvernului, semnat zilele trecute. Parlamentarii opoziţiei nu vor vota, probabil, nici ei. Dacă la prezidiu se vor afla Roberta Anastase şi Sever Voinescu, e interesant ce voturi vor “număra” şi de astă-dată… Un spectacol penibil, greţos chiar, o sfidare a unui întreg popor, o scălâmbăială care n-are nimic de-a face cu democraţia, ci este fructul otrăvit al unor clare tendinţe totalitariste.
 
Cum este şi interdicţia participării publicului (“Nici musca să nu se audă!”) la şedinţele Parlamentului, iarăşi în dispreţul Constituţiei (art. 58): “Şedinţele celor două Camere sunt publice”. Încep să cred că au dreptate pesimiştii: poporul român îşi merită soarta, într-o ţară mereu ultima din Europa.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE