Otomanul Boc

Deja însă alt subiect e de actualitate. PD-L pune pe masa Biroului Senatului dosarul prin care cere ca, în plenul de miercuri, să se supună la vot revocarea lui Mircea Geoană din funcţia de preşedinte al Camerei Superioare, ultima redută deţinută de PSD (implicit de o mare opoziţie) în structurile de vârf ale statului. Motivele sunt subţiri, improvizate şi vădit neregulamentare, ba chiar neconstituţionale. Sunt mai şubrede chiar decât cele care ar putea determina un demers de revocare a Robertei Anastase de la conducerea Camerei Deputaţilor. Operaţiunea, arogantă şi agresivă, face parte din strategia PD-L de acaparare a absolut tuturor structurilor statului. Fie prin legislaţie (cum e Statutul funcţionarilor publici, adoptat cu plecăciunile minorităţilor, ale UDMR şi ale “Independenţilor”), portocalizându-se serviciile deconcentrate, fie prin acţiuni în forţă, cu aceeaşi susţinere slugarnică.

Boc şi ai lui duc o politică precum, cândva, aceia ai Imperiului Otoman. Ceea ce nu-şi anexează brutal, ei conduc, tot în folos propriu, nu în interes general, prin interpuşi. PD-L – mai dihai decât în 2000-2004 PSD – şi-a atins deja pragul de sus al ambiţiilor. De competenţă, greu de vorbit. Dacă ar fi citit ceva istorie, ar fi aflat că, înainte cu aproape 200 de ani de prăbuşirea Imperiului Otoman, Dimitrie Cantemir o anticipa. “Crementum, atque decrementum”: după creştere, vine descreşterea. Care-i ireversibilă.

Urmărește-ne pe Google News