Copiii nou născuți pot face o formă gravă de enterocolită, numită „ulcero-necrotică”, o boală inflamatorie acută și cu mai multe cauze posibile, cu risc de mortalitate de 50%. Se caracterizează prin leziuni la nivelul tractului intestinal sau chiar necroză pe toată lungimea peretelui digestiv al nou-născutului.
Ce virusuri cauzează enterocolita?
Copiii sunt vulnerabili la adenovirusuri și astrovirusuri. Acestea din urmă pot îmbolnăvi și adulții. O clasă aparte de virusuri cauzatoare este cea a calcivirusurilor și a celor numite „mici și rotunde” cum sunt Norwalk, Southhampton și Lonsdale, care dau simptome foarte neplăcute, mai cu seamă vărsături violente.
Rotavirusurile afectează cu precădere copiii iar simptomul cel mai frecvent este diareea apoasă, cu risc mare de deshidratare pentru copilul afectat.
Infecția cu aceste virusuri este cauzată, de obicei, de igiena precară, lucru care face ca afecțiunea pe care ele o produc să fie mai frecventă în zonele sărace, acolo unde igiena e problematică. Alimentele consumate și care au fost expuse la bacteriile din materiile fecale, sunt cea mai frecventă sursă de infecție.
Ce bacterii cauzează boala?
Absența igienei face ca anumite bacterii cauzatoare de simptome acute de enterocolită să fie vizibile la eșantioanele de analize.
Salmonella, Shigella, Escherichia coli, Campylobacter sunt frecvent observate. Ciupercile (precum Candida) apar când bolnavul are sistemul imunitar afectat, mai ales dacă a luat anterior antibiotic, sau la cei infectați cu HIV.
Paraziții precum Giardia, Escherichia Balantidium, Blastocystis homnis, Cryptosporidium, Entamoeba histolytica sunt de asemenea vizibile la microscop.
Când ne putem îmbolnăvi de așa ceva?
Practic, tot timpul anului, dar mai ales vara și toamna, când apar fructele proaspete și igiena lor nu este corespunzătoare. Iarna, enterocolita apare ca urmare a infecției cu rotavirusuri sau cu virusul Norwalk. Ne mai putem îmbolnăvi atunci când călătorim în zone unde apa este contaminată cu bacteriile enumerate mai sus. Simptomul cel mai frecvent este diareea (se și numește „diareea călătorului”).
Ce este de făcut când ai diaree și vărsături
Hidratarea este primordială, pentru că prin diaree se pierd lichide, vitale corpului, și ele trebuie înlocuite în sistem. Hidratarea însă nu trebuie să fie agresivă, lichidele trebuie ingerate în cantități mici, progresive, 1-2 lingurițe la 10 minute, timp de 6 ore de la debutul simptomelor. Ceaiul de mentă face bine, apa trebuie să fie plată. Supele sunt de asemenea utile în restabilirea echilibrului hidrolipidic. Fructele nu trebuie să fie crude, dar o banană sau un măr copt pot fi tolerate.
După ce s-a restabilit toleranța digestivă, de obicei după o zi, și alimentele nu mai sunt eliminate prin vomă sau diaree, putem consuma brânză slabă de vacă ori carne slabă făcută pe grătar sau fiartă, de preferință de pui. Pâinea prăjită sau crutoanele făcute în cuptor ajută la restabilirea unei digestii normale.
Ce nu trebuie consumat în faza acută
Alimentele care dăunează ori agravează simptomele sunt laptele cu lactoză, smântâna și iaurtul. Acestea sunt alimente fermentate, iar bacteriile din ele pot dezechilibra și mai mult digestia.
Atenție specială la tratamentul farmacologic! Pentru că în ultimii ani antibioticele au o utilizare excesivă, trebuie spus că ele se administrează doar când boala e de sorginte dovedit microbiană.
Antibioticele nu trebuie, sub nicio formă, administrate fără consult medical. Cum boala este de obicei virală și nu microbiană, antibioticele nu au justificare și fac mai rău, pentru că ele cresc toleranța ulterioară a organismului la virusuri.