Mâncarea de acasă, interzisă pe anumite plaje din sudul Italiei. Turiștii sunt revoltați: „Nu pot cheltui încă 50 de euro pe prânz în fiecare zi”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Pe mai multe plaje și piscine private din Italia, administratorii au introdus o regulă prin care turiștii nu mai au voie să consume alimente aduse de acasă sub umbrelele sau pe șezlongurile pe care le-au închiriat cu bani grei, relatează site-ul Blic, parte a grupului Ringier.
Cuprins:
Decizia a stârnit un val uriaș de indignare în rândul clienților, care acuză proprietarii de plaje că le încalcă dreptul de a alege și că transformă vacanțele într-un lux de neatins pentru familiile cu bugete medii.
De cealaltă parte, patronii de plaje private (cunoscute sub numele de stabilimenti balneari) susțin că măsura este necesară din motive de igienă și din cauza abuzurilor clienților.
Avertizată de salvamari pentru că le-a dat copiilor sandvișuri făcute acasă
Unul dintre cazurile care au stârnit cele mai multe reacții în presa italiană s-a petrecut în Vieste, o faimoasă stațiune din regiunea Puglia, pe coasta Mării Adriatice.
O mamă de 35 de ani a fost avertizată oficial de personalul plajei după ce a fost surprinsă împărțind sandvișuri făcute acasă celor doi copii ai săi.
Femeia a explicat pentru publicația Corriere della Sera că familia ei plătește în mod regulat pentru șezlonguri și umbrelă, însă bugetul nu le permite să ia masa zilnic la restaurantul complexului.
Un sandviș cumpărat de la barul plajei costă 5 euro, ceea ce înseamnă 20 de euro doar pentru o masă simplă a familiei, fără a socoti băuturile sau înghețata.
Din acest motiv, mama este nevoită să ascundă mâncarea pe fundul genții și să le dea copiilor să mănânce pe ascuns sau plimbându-se pe malul apei.
O reacție similară a venit și din partea unei turiste din regiunea Lazio, care a plătit un abonament de 850 de euro pentru întreg sezonul pe o plajă privată. Deși cumpără zilnic băuturi și cafea de la bar, ea refuză să fie obligată să cheltuiască alți 50 de euro pe zi pentru prânz.
„Cumpăr regulat cafea, înghețată și granite de la barul lor. Dar nu pot cheltui încă 50 de euro pe prânz în fiecare zi. Nu este o obligație. Pot să facă reguli pentru piscina lor, dar sub umbrela mea, pe care am plătit-o scump, fac ce vreau”, a declarat revoltată turista.
Proprietarii de plaje se apără
În replică la acuzațiile turiștilor, asociațiile de concesionari din Italia susțin că regulile nu au fost create pentru a pedepsi pe cineva care mănâncă discret un fruct sau un sandviș, ci pentru a stopa un fenomen greu de gestionat.
Nicola Rangio, președintele asociației concesionarilor Assoturismo Capitanata, a explicat că mulți vizitatori exagerează și aduc la plajă prânzuri complete, în caserole uriașe, de la paste calde și fripturi, până la prăjituri, pepeni întregi și zeci de sticle de băutură.
Conform acestuia, mesele organizate direct pe șezlonguri creează probleme majore de igienă, atrag insecte, generează un volum uriaș de deșeuri greu de gestionat și afectează calitatea serviciilor pentru care alți clienți plătesc sume premium.
Proprietarii reamintesc că plajele private implică investiții masive în servicii de salvamar, curățenie zilnică, securitate și infrastructură, elemente care nu pot fi acoperite doar din taxa de închiriere a șezlongurilor.
O dispută legală în plină desfășurare în Italia
În timp ce dezbaterea continuă să fie extrem de aprinsă pe rețelele de socializare și în mass-media, problema are și o importantă latură juridică. Plajele din Italia sunt, prin lege, concesiuni de stat, adică spații publice administrate temporar de firme private.
Din acest motiv, asociațiile pentru protecția consumatorilor din Italia avertizează că interdicția totală de a aduce mâncare din exterior ar putea fi ilegală, deoarece concesionarii nu au dreptul de a limita libertatea personală a clienților pe un domeniu public, atât timp cât aceștia respectă normele de bun-simț și curățenie.
Până la clarificarea cadrului legal, turiștii și administratorii de plaje din Italia rămân prinși într-un război de uzură, în care bunul-simț și toleranța par să fie singurele soluții de compromis pe durata verii.
