Poliția Română, în era infracțiunilor informatice: „Incredibil cât de mulți oameni se lasă păcăliți! Ca să înțelegeți, ne luptăm cu un fel de Putin”

„Este o nebunie. O nebunie! Incredibil cât de mulți oameni se lasă păcăliți, iar noi, ca să înțelegeți, ne luptăm cu un fel de Putin. Pe acest Putin al internetului trebuie să-l aducem în România, să-l anchetăm. E, adu-l, dacă poți! Nu te bagă nimeni în seamă”, acuză, sub protecția anonimatului, un procuror implicat în anchetarea infracțiunilor informatice.

Ancheta, mai scumpă decât paguba 

Complexitatea tehnologică, anonimatul oferit de mediul online și caracterul transfrontalier al acestor infracțiuni pun o presiune uriașă pe resursele existente și conturează imaginea unui sistem total depășit în fața unui adversar sofisticat.

Într-un procent covârșitor, anchetele care vizează infracțiuni informatice, cu victime care au pierdut bani pentru că au accesat linkuri sau aplicații compromise, se finalizează în mod constant cu renunțarea la urmărire penală. 

Motivele invocate sunt mereu aceleași: „continuarea anchetei ar presupune alocarea unor resurse instituționale semnificative și costisitoare, fără a exista o perspectivă rezonabilă că autorul va putea fi identificat și tras la răspundere penală”.  Cu alte cuvinte, ancheta e mai scumpă decât prejudiciul de recuperat. 

7.340 de dosare de infracțiuni informatice

Într-un raport al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) – structura de parchet care are în competență anchetarea infracțiunilor informatice complexe, cu prejudicii mari, și grupuri organizate de infractori cibernetici – este semnalată o creștere alarmantă de la un an la altul a numărului de dosare care vizează criminalitatea informatică. 

Dacă în 2024, DIICOT a avut de cercetat 6.893 de dosare pe cybercrime, în 2025, numărul acestora a ajuns la 7.340.

Volumul total al cauzelor de soluționat (2025 vs 2024) 

Că statul român, prin structurile sale de forță, este depășit de fenomenul fraudelor online reiese din raportul DIICOT. Din cele 7.340 de cauze de cybercrime, au fost trimise în judecată, anul trecut, doar 292 de dosare. 

Acestea sunt doar cauzele cu prejudicii mari, complexe, aflate în competența DIICOT. În paralel, la Poliția Română, prin compartimente dedicate din cadrul serviciilor de investigare a criminalității (SIC) din fiecare județ, sunt în lucru alte 20.000 de dosare. Cifra este aproximativă și obținută de Libertatea pe surse, neexistând un raport clar al IGPR cu privire la acest tip de cauze.

Ce sunt fraudele informatice

Contactat de Libertatea, un procuror implicat în combaterea fenomenului infracțiunilor cibernetice a explicat ce implică o cercetare penală într-un dosar de acest gen și unde apar blocajele peste care România nu poate trece.

La nivel de DIICOT există o singură structură specializată care se ocupă de dosarele complexe de infracțiuni informatice: „Secția 3”. În competența acestui unic compartiment dedicat intră rezolvarea dosarelor mari care implică fraudele de tip social Engineering (aceste atacuri vizează obținerea de date personale, accesarea conturilor, furtul de identitate, inițierea de plăți neautorizate sau manipularea victimelor pentru a efectua acțiuni în detrimentul propriu, cum ar fi transferurile financiare către conturi controlate de atacatori). 

Sunt cele mai multe fapte raportate de cetățeni, în special, atacurile de tip Cryptojacking, fraude îndreptate înspre deținătorii de monede virtuale, atacuri ransomware – cryptolocker  restricţionează accesul titularului legitim la sistemele informatice. 

Ulterior, operaţiunea de decriptare este condiţionată de plata unor sume de bani, în criptomonedă, în anumite portofele virtuale, atacuri de tip Business Email Compromise (BEC) afectează grav activitatea unor companii sau instituții publice şi private, generând pierderi de ordinul milioanelor de euro, prin deturnarea plăților către alte conturi aparţinând infractorilor cibernetici, activităţi de tip skimming, sunt infracțiuni la regimul comerţului electronic, în compromiterea şi fraudarea instrumentelor de plată electronică în afara teritoriului României și, nu în ultimul rând, atacurile de Tip SIM Swap (clonarea cardului SIM). 

Acest tip de atac reprezintă o formă de furt de identitate, având ca scop preluarea controlului asupra numărului de telefon mobil al victimei, prin clonarea cardului SIM.  

În țară nu există procuror specializat pentru fraude online 

În cadrul structurilor teritoriale ale DIICOT, situația stă puțin altfel. Nu există un procuror specializat care să ancheteze doar dosarele cybercrime.

Noi facem tot, la grămadă, nu suntem specializați pe linie de muncă. Care specialist? N-avem specialist. Rezolvă dosarul oricare procuror care e mai liber și care nu are fișetul plin să cadă pe el. Știe? Ce întrebare? Trebuie să ne descurcăm, nu? În măsura posibilităților. 

Sunt enorm de multe dosare de fraude informatice. E plin, plin. E nebunie. Incredibil câți oameni sunt păcăliți. Sunt foarte greu de prins, pentru că ăștia (n.r. – infractorii online) își duc banii în cryptomonede în paradisuri fiscale și salut, acolo s-a rupt filmul, s-a terminat. 

Posibilitățile noastre sunt limitate. Pur și simplu partenerul străin din Insulele Barbados, de exemplu, nu-ți răspunde. Nici nu se uită la actele pe care i le trimitem noi, dar să mai și răspundă. Te ignoră pur și simplu. Are banii în jurisdicția lui, mutați în paradis fiscal, și noi trimitem solicitare să-ți spună ce s-a întâmplat cu banii, să dea un rulaj de cont, și refuză orice comunicare. Stat suveran, salut, s-a terminat. Ați înțeles? Nu poți să iei cu forța niște informații din posesia altui stat. Doar dacă el binevoiește să-ți răspundă la solicitare. 

Noi luăm urma banilor. Știm că s-au mutat banii victimei din banca din România într-un cont din Seychelles. Identific banca din Seychelles în funcție de IBAN (n.r. – International Bank Account Number – un cod standardizat folosit la nivel internațional pentru identificarea unică a unui cont bancar) și îi cer statului: «Băi Seychelles, spune-mi și mie ce s-a întâmplat cu banii ăștia? Cine i-a primit, cine e titularul contului, ce s-a întâmplat cu ei?». Nu-ți răspunde. Nu-ți spune cui a fost alocat IBAN-ul cercetat. Gata, a murit dosarul, pentru că nu poți să faci o acuzație față de o persoană concretă. 

Și dacă ipotetic ți-ar răspunde că e un hacker de pe-acolo, ce poți să-i faci? Cum îl aduci în România, cum îl audiezi, cum îl arestezi? Dar nu-ți răspunde, stați liniștiți. Cum e Putin, urmărit internațional pentru crime de război. L-au extrădat țările în care a fost? Pe acest Putin al internetului trebuie să-l aducem în România, să-l anchetăm. E, adu-l, dacă poți! Nu te bagă nimeni în seamă”.

Cât câștigă un polițist care lucrează în compartimentele cybercrime

În fața unor avalanșe de plângeri venite din partea cetățenilor simpli care s-au trezit cu conturile goale după ce au accesat linkuri apărute din neant pe paginile rețelelor de socializare, Poliția Română a înțeles într-un final că nu doar activitățile de prevenție rezolvă criza.

Începând cu 2024, la nivelul inspectoratelor din țară au fost încropite, și acesta este termenul corect, compartimente dedicate infracțiunilor informatice. Funcționează în cadrul Serviciilor de Investigare a Criminalității. 

Au fost identificați 3, 4 polițiști la nivelul fiecărui județ care ar avea ceva abilități în domeniul IT-ul, li s-au pus la dispoziție calculatoare cu acces la internet și teancul de plângeri în brațe. În general, sunt polițiști tineri, la început de carieră, care pot face ceva mai mult cu un smartphone decât să-și plătească factura online.

Surse din poliție consultate de Libertatea au explicat că lucrătorii din compartimentele de cybercrime au un salariu net de 5.000 de lei și pot ajunge până la 7.500, cel mult 8.000 de lei, dacă au vechime mai mare în muncă. Cu un asemenea salariu, pe care îl câștigă un angajat entry level într-o corporație IT, nu poți atrage specialiști care să combată fenomenul infracțiunilor informatice, se plâng coordonatorii departamentelor. 

Poliția începe să se miște cu workshopuri de cybercrime

La nivel central, IGPR a început „să miște” pe frontul războiului cu infractorii cibernetici tot prin 2024. De la finalul acestui an, Poliția Română organizează cursuri pentru formarea personalului specializat în domeniul live forensic (identificarea probelor digitale la fața locului), să cumpere licențe, softuri și echipamente necesare anchetelor de acest tip.

În decembrie 2024, Poliția Română a dat 4.292.000 de lei pentru „servicii reînnoire licențe” pentru soluția informatică destinată combaterii pornografiei infantile, în cadrul proiectului cu titlul Cyber-CSE „Cybercrime – Creșterea capacității de combatere a pornografiei infantile prin sisteme informatice”. Câștigătorul licitației a fost Q-East Software, potrivit platformei SICAP.

În mai 2025 a fost lansată licitația pentru echipamente IT speciale pentru obținerea probelor digitale în cadrul Proiectului CYBERCRIME. Au fost cumpărate dispozitive cu sisteme de operare Chromebook/Google, Linux/OS Free și Android, Apple/ iOS în valoare de 128.300 de lei.

În septembrie 2025, Poliția Română anunța pe aceeași platformă de achiziții publice că „se intenționează achiziționarea a 21 buc. dispozitive fixe pentru investigarea infracțiunilor informatice”, valoarea contractului fiind de 1.358.819,7 lei.  

636.142,56 de lei au fost cheltuiți de IGPR, în septembrie 2025, pentru servere de procesare și stocare a datelor și echipamente de rețea profesionale pentru ca sistemele informatice ale Poliției să comunice rapid și sigur.  

Alte două achiziții dedicate proiectelor cybercrime au fost lansate de IGPR în decembrie 2025 și februarie 2026 pentru mobilier adaptat uzului intensiv în activități tehnice și administrative din cadrul proiectului Cybercrime – valoarea contractului este de 116.361 de lei și servicii de cazare, masă și închiriere sală conferințe – Workshop tehnic II – proiect Cybercrime în valoare de 37.759,8 lei. Ambele licitații sunt în prezent offline. 

Potrivit unor surse, IGPR a avut nevoie de ultimele două contracte pentru organizarea de cursuri unde s-au specializat polițiști care vor lucra în acest domeniu specific. Nu există date publice la acest moment cu privire la numărul ofițerilor cooptați în proiecte de tip cybercrime și care urmează să fie instruiți în domeniu.

„Bună, poți să-mi împrumuți 1.600 RON?”

În luna ianuarie 2025, o femeie din județul Bacău s-a trezit că nu mai poate folosi contul personal de WhatsApp. Persoane necunoscute i-au blocat accesul la aplicație și i-au furat contul.

Folosindu-se de identitatea ei, atacatorii au trimis mesaje către persoanele din agenda sa de contacte, cerând bani împrumut sub pretextul unei urgențe: „Bună, poți să-mi împrumuți 1.600 RON? Am nevoie pe card, ți-i dau înapoi mâine”. În mesaj era trecut și un cont bancar (Revolut) deschis pe numele unui cetățean străin. O prietenă de-a victimei a crezut că mesajul este real și a trimis suma de 1.600 de lei în acel cont. Ulterior, escrocii au șters și au arhivat din conversații pentru ca victima să nu își dea seama imediat de înșelăciune.

Procurorii au deschis o anchetă, însă au decis în final să oprească investigațiile din următoarele motive: pentru că hoții cibernetici au acționat din străinătate, identificarea lor ar fi cerut anchete internaționale extrem de complicate, cereri oficiale către firme globale de tehnologie și bănci din afara țării. 

În plus s-a considerat că efortul și cheltuielile statului pentru o anchetă internațională de lungă durată ar fi mult prea mari în raport cu gravitatea faptei și cu paguba mică (1.600 de lei).

Judecătorul de la Tribunalul Bacău a analizat dosarul și a stabilit că decizia procurorilor este corectă și perfect legală. Ca urmare, instanța a aprobat definitiv oprirea anchetei, considerând că nu mai există un interes public pentru a cheltui resurse uriașe în încercarea de a prinde autorii acestui atac online. 

Taxa modică de 3,88 lei 

În luna iunie 2024, o persoană care făcuse recent o comandă online pe site-ul H&M a primit un mesaj text (SMS) pe telefon. În mesaj scria că pachetul ei a ajuns în depozit, dar nu poate fi livrat din cauză că adresa este incompletă. Pentru a rezolva problema și a primi coletul, i s-a cerut să apese pe un link și să plătească o sumă simbolică de sub 4 lei.

Femeia a accesat linkul, care a trimis-o pe o pagină de internet clonată, ce imita site-ul Poștei Române. Fără să-și dea seama că este o capcană, ea și-a introdus datele de livrare, iar apoi datele cardului bancar (nume, număr, data expirării și codul de securitate de pe spate) pentru a plăti taxa cerută. Deși pe ecran apărea că va plăti doar 3,88 de lei, în momentul în care a aprobat tranzacția, escrocii i-au retras din cont o sumă mult mai mare: 1.734,69 de lei. Banii au fost transferați instant către o companie financiară numită „Global 66” din Columbia.

Poliția și procurorii au deschis o anchetă pentru a da de urma hoților, dar s-au lovit de ziduri greu de trecut, descrise mai sus de procurorul contactat de Libertatea:

• Urme digitale șterse: Verificările pe internet nu au ajutat la identificarea celui care folosea adresa de e-mail sau care a creat site-ul fals. Pagina web a fost făcută doar pentru a fi folosită temporar.
• Lipsa de cooperare internațională: Anchetatorii români au trimis o solicitare oficială către compania din Columbia unde au ajuns banii, cerând datele de identitate ale celui care deținea contul. Totuși, firma străină nu a trimis niciun răspuns.
• Costuri prea mari pentru un rezultat incert: Procurorii au concluzionat că, pentru a continua investigația, ar fi nevoie de proceduri internaționale extrem de lungi și costisitoare. Având în vedere că paguba este totuși una limitată și nu există indicii că aceiași hoți ar fi atacat și alte persoane în acest caz, efortul statului ar fi disproporționat. Din acest motiv, parchetul a propus închiderea dosarului.

În mai 2026, judecătorul a analizat situația și a fost de acord cu procurorii. Instanța a confirmat definitiv închiderea anchetei, explicând că, deși fapta este gravă prin modul în care a fost păcălită victima, șansele de a-l prinde pe autor sunt aproape nule după atâta timp. Statul ar cheltui resurse materiale și umane uriașe pentru a alerga după niște piste oarbe în străinătate, lucru care nu se justifică în acest caz. 

Angajatul Bursei de Valori care promitea câștiguri de 1% pe zi

În luna octombrie 2024, o femeie din județul Buzău a găsit pe internet un anunț fals care promitea câștiguri prin cumpărarea de acțiuni la compania Rompetrol. După ce a accesat anunțul, a fost sunată de un bărbat care s-a recomandat în mod mincinos ca fiind reprezentant al Bursei de Valori București. Acesta a convins-o că poate câștiga ușor un profit de 1% pe zi.

Pentru a o ghida, escrocul i-a trimis pe WhatsApp un link către o platformă falsă de investiții și o parolă de acces. Urmând instrucțiunile primite, femeia a transferat suma de 1.250 de lei din contul ei bancar obișnuit în contul personal de Revolut, după care i-a trimis bărbatului seria cardului Revolut. Banii au plecat imediat din contul ei către un alt cont controlat de escroci.

Zilele următoare, un alt complice a sunat-o pentru a-i arăta o altă pagină de internet unde femeia putea „vedea” cum îi cresc banii zilnic. În timpul discuțiilor, acesta a convins-o să-i trimită o poză cu buletinul și a folosit o aplicație de partajare a ecranului prin care i-a controlat telefonul, încercând fără succes să intre și în aplicația ei de la banca ING. Femeia a realizat că a fost înșelată când a primit o alertă de securitate de la bancă și când suspectul nu a mai contactat-o. Alte sume de bani nu i-au mai fost furate.

În mai 2026, judecătorul a analizat cazul și a aprobat definitiv oprirea anchetei. Instanța a explicat că decizia este una corectă, deoarece victima a dat dovadă de o neatenție mare atunci când a oferit de bunăvoie datele personale și seria cardului unor necunoscuți. Având în vedere că paguba este redusă, că autorii nu pot fi găsiți cu mijloace rezonabile și că trecerea timpului șterge urmele digitale, statul nu are un interes public justificat pentru a continua să cheltuiască bani pe o investigație fără șanse de reușită. 

Astfel de situații sunt de ordinul zecilor de mii la nivel național. Chiar dacă prejudiciul este mare pentru victimă, statul român nu este dispus să aloce resurse de bani, personal și timp pentru identificarea și tragerea la răspundere a escrocilor cibernetici, care oricum sunt imposibil de prins. Poliția nu face altceva decât să deschidă dosarul penal, face verificările minime, identifică IP-ul infractorului și/sau IBAN-ul unde au ajuns banii furați și cam atât. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro