Jurnalistul ucrainean care a fugit în România de frica războiului: „Vreau să trăiesc, nu vreau să lupt pentru oameni corupți”

Găsit în viață, cu pisica în brațe

Luna trecută, el a fost salvat în stare de hipotermie extremă, ținând strâns la piept pisicuța sa, Peach, pentru a se încălzi. Acum se află într-o altă țară europeană, parcurgând a zecea etapă a unei călătorii începute în Harkov cu câteva luni în urmă.

Bărbatul ezita să dezerteze de teamă să nu fie prins de patrulele ucrainene, așa că a așteptat iarna, sperând ca temperaturile scăzute să-i ofere o șansă mai bună. „În cele din urmă, am întâlnit doi băieți și am pornit la drum. Sus, în munți, am mâncat cârnați și kacha (terci de cereale) și am dormit în corturi”, povestește el.

Grupul a reușit să ajungă pe partea românească a muntelui, dar, din cauza pantelor abrupte, au fost nevoiți să coboare. Vladislav a alunecat și a căzut, iar cei doi tovarăși l-au abandonat și și-au continuat drumul. Întins în zăpadă, era convins că va muri acolo.

Transportat 18 ore cu targa

Salvatorul Mihai Cantea i-a urmărit urmele în zăpadă și l-a găsit tremurând, aproape inconștient, murmurând „pisică, pisică”, pentru a semnala prezența micuței sale feline. Salvatorii au înțeles inițial „cut, cut” și au crezut că este rănit.

Recomandări

George Simion și Anamaria Gavrilă își depun candidaturile la alegerile prezidențiale, din partea suveraniștilor: „Unul dintre noi se va retrage”

Din cauza vremii severe, elicopterul nu a putut interveni, iar Vladislav a fost transportat pe o targă timp de 18 ore. „Nu-mi amintesc nimic, doar că a fost un drum foarte lung”, spune el.

Cu toate acestea, nu regretă nimic: „Cel mai periculos lucru nu este să petreci opt zile în munți, ci să mergi la război. Cunosc oameni care au murit la trei zile după ce au ajuns pe front”.

Considerat trădător în Ucraina

Acest jurnalist anticorupție, unul dintre puținii care vorbesc sub identitatea sa reală, a fost ulterior ținta unor critici violente pe internet.

„Vreau să trăiesc, nu vreau să lupt pentru oameni corupți”, le-a transmis Vladislav Duda celor care îl consideră un trădător. „Nu mă voi întoarce în Ucraina atât timp cât există corupție”.

Recomandări

Care sunt pașii pe care Ucraina și Rusia ar trebui să îi respecte pentru a ajunge la un armistițiu durabil STUDIU

Dan Benga, șeful Salvamont Maramureș, afirmă că Vladislav a avut noroc. „Încă două ore și ar fi murit”. Dan Benga a coordonat numeroase operațiuni de salvare, unele durând chiar și 133 de ore, timp în care s-au pierdut vieți.

Prezintă o fotografie a unui bărbat găsit aproape dezbrăcat în zăpadă, un efect al hipotermiei avansate, când organismul dă o ultimă senzație falsă de căldură.

Cazul Maksim

Maksim, alt fugar, a plătit un preț scump pentru evadarea sa. După ce a primit o citație militară, s-a ascuns timp de o lună într-o pădure, apoi i-a plătit 2.000 de euro unui fost traficant de țigări devenit contrabandist. Împreună cu alte trei persoane, inclusiv un tată și fiul său, a încercat să traverseze munții printr-o rută extrem de dificilă.

În timpul ascensiunii, tatăl a cedat epuizării, iar fiul său a încercat să-l sprijine folosindu-și cuțitul înfipt în gheață. Sus, pe vârf, grupul și-a sunat familiile pentru a-și lua rămas-bun, iar în acea noapte, tatăl s-a ridicat și a plecat, spunând că merge să pregătească ceva de mâncare. Dimineața nu mai era nicăieri.

Maksim și ceilalți au continuat, dar au ales o rută periculoasă. A rămas desculț după ce și-a pierdut pantofii și a mers ore întregi prin zăpadă. La un moment dat, a căzut pe o pantă și și-a văzut gleznele sângerând puternic. Un alt membru al grupului a reușit să trimită coordonatele, iar Maksim a fost evacuat cu elicopterul la spitalul din Baia Mare, oraș în care familia sa ajunsese deja legal.

Recomandări

Europa a ripostat dur în prima zi de tarife impuse de Donald Trump la oțel și aluminiu. Cum sunt taxate mărfurile americane

Necroza i-a afectat toate degetele de la picioare, iar acum fiecare schimbare de temperatură îi provoacă dureri insuportabile. „Nu mai am mușchi sub picioare, simt fiecare denivelare a solului”. Întrebat dacă mai speră la încetarea focului, ridică din umeri. „Nu mai este războiul meu. Eu lupt doar pentru familia mea, nu pentru ca alții să-și umple buzunarele cu bani americani”.

Alături de Maksim și colegii săi, numeroși dezertori din armata ucraineană caută libertatea în România, trecând munții.

Din cauza pericolelor din munți, majoritatea dezertorilor aleg însă să traverseze înot râul Tisa, mai la vest. Poliția de frontieră estimează că trei sferturi dintre fugari aleg această variantă.

În fiecare dimineață, la punctul de trecere Sighetu Marmației, femei și bătrâni traversează râul pe jos, ținându-și strâns pașapoartele albastre. Dacă la începutul războiului, până la 5.000 de oameni treceau zilnic în România, acum numărul lor a ajuns la 2.500.

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro