Procesul abuzurilor Jandarmeriei în 10 august 2018 ajunge la final. Ce efecte a generat decizia judecătorului militar de a restrânge dezbaterile, în încercarea de a salva dosarul de la prescripție

433 de victime și 341 de martori

În ultimele săptămâni, această hotărâre justificată de iminenta prescripție a acuzațiilor (care se va împlini pe 10 august 2026) a generat din partea avocaților o cerere de recuzare și solicitări de a exclude declarațiile de la dosar înainte de pronunțare.

Totul a culminat cu declarația de abținere a judecătorului fondului, formulată pe data de 30 aprilie, motiv pentru care procesul va continua pe data de 4 mai 2026.

Oricare ar fi decizia Tribunalului Militar București, ea poate fi atacată pe rolul Curții Militare de Apel.

Hotărârea de a restrânge dezbaterile a fost luată de către judecătorul militar pe data de 9 aprilie 2026, moment până la care instanța de fond reaudiase deja 127 de persoane, în condițiile în care în dosar sunt 433 de victime și 341 de martori.

• „Instanța are în vedere dispozițiile prevăzute de articolul 383 alin. 3 Cod procedură penală, care stabilesc că «dacă în cursul cercetării judecătorești, administrarea unei probe anterior admise apare ca inutilă, instanța, după ce ascultă procurorul, persoana vătămată și părțile, poate dispune ca acea probă să nu mai fie administrată». (…)
• Astfel, în raport de probele deja administrate, luând în considerare necesitatea respectării principiilor legalității procesului penal, aflării adevărului precum și dreptului la un proces echitabil și dreptului la apărare, instanța apreciază că au fost administrate probe suficiente, motiv pentru care reaudierea martorilor care nu au fost reaudiați până la acest moment nu mai este utilă (cu excepția martorilor (Ursulean Vlad – n.r.) și (Nicu Dragoș Orlando – n.r.). (…)
• În ceea ce privește cererile formulate de părţile civile (…), prin apărător ales, privind reaudierea martorilor (Firea Gabriela – n.r.), (Dragnea Nicolae Liviu – n.r.) şi (Raed Arafat – n.r.), instanța apreciază, prin raportare la conținutul declarațiilor martorilor indicați, că nu mai este utilă reaudierea acestora. (…)”, se arată în Încheierea de ședință din data de 9 aprilie 2026.

Judecătorul, recuzat pentru că „ar privi doar prin ochii părților civile”

Faptul că instanța a renunțat la readministrarea probei testimoniale în cazul unor martori deja audiați la urmărirea penală i-a determinat pe avocații inculpaților, ulterior, să considere că judecătorul militar ar fi lipsit de imparțialitate și să îl recuze, la termenul imediat următor, pe 16 aprilie 2026:

• „Apărătorul ales al inculpaţilor col. (rez.) (Sindile Ionuţ Cătălin – n.r.) şi col. (rez.) (Cucoş Gheorghe Sebastian – n.r.) arată că ar fi dorit să aibă motivarea întrucât are de formulat o cerere de recuzare pe care ar fi vrut să o detalieze mai mult.
• Depune la dosarul cauzei cererea de recuzare în forma aceasta strict raportat la dispozitivul încheierii, este argumentată pe larg în scris, iar oral învederează instanţei că, în opinia lor, prin soluţia dispusă anterior instanţa a dat dovezi că nu este imparţială în judecarea prezentei cauze (…).
• Au fost audiate un număr considerabil de părți civile, instanţa şi-a creat o opinie raportat la depoziția acestor părți civile și un număr foarte mic de martori pentru ca, ulterior, instanţa să aprecieze că nu mai sunt utile aceste probe.
• Astfel, instanţa doreşte să îşi creeze o percepție asupra acestui dosar doar prin ochii părților civile, nu prin ochii unor martori care, teoretic, ar trebui să fie imparțiali.
• Cu atât mai mult, utilitatea audierii martorilor audiați în faza de urmărire penală a fost stabilită când părțile au contestat declarațiile acestora, ar fi trebuit să fie reaudiate, instanţa s-a pronunțat, vor vedea în apel raportat la acest lucru dacă a fost o soluție corectă sau nu.
• Deci, din perspectiva dispozițiilor legale, (…) raportat la această soluție este evidentă opinia judecătorului prezentei cauze raportat la desfășurarea evenimentelor și percepția pe care dorește să și-o creeze strict prin ochii părților civile, și nu a martorilor, care, aşa cum a arătat, ar trebui să fie obiectivi.
• Cu atât mai mult, din perspectiva sa, a aprecia că nu mai sunt utile aceste probe reprezintă o încălcare a dispozițiilor legale, Codul de procedură penală stabilește utilitatea raportată la probe noi.
• Evident, fiind o procedură normală, și nu cea abreviată, apărarea are dreptul să asiste și, evident, să participe activ la audierea martorilor audiaţi în faza de urmărire penală pe care instanţa se va pronunța când va soluționa această cauză și cu privire la care va avea acces și îşi va crea o opinie.
• Din această perspectivă, consideră că soluția corectă este ca acest dosar să fie judecat și soluționat de către un alt magistrat judecător”, se arată în Încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2026.

Un alt complet de judecată de la Tribunalul Militar București a analizat cererea de recuzare și a respins-o ca nefondată.

Avocații cer instanței să „nu ia în seamă” declarațiile din timpul anchetei

Problema nu s-a rezolvat prin respingerea cererii de recuzare, ci mai degrabă s-a acutizat, după ce avocații inculpaților au venit cu ipoteza excluderii acestor declarații de la dosar, pe motiv că ei nu au putut pune întrebări în timpul audierilor, conform Încheierii din data de 24 aprilie 2026:

• „O cerere distinctă ar fi că la termenul anterior a discutat și a invocat, a învestit instanța de judecată cu o altă cerere formulată oral prin care am solicitat să se pronunţe asupra valorii probatorii și asupra modalității în care înțelege instanţa să se raporteze la mijloacele de probă, constând în declarații de martori luate la urmărire penală, acelor persoane pentru care nu s-a mai procedat la reaudiere în faza de cercetare judecătorească urmarea dispoziției de la termenul din 9.04.2026. (…)
• Este foarte important, din perspectiva sa ca avocat ca atunci când vom ajunge la momentul dezbaterilor asupra fondului cauzei să cunoaștem datele problemei.
• De aceasta este necesar să se stabilească prealabil dezbaterilor cadrul procesual, să se stabilească, să se consolideze acuzația, să știe exact care este, la ce ne raportăm, să cunoaștem care este materialul probator care urmează să fie avut în vedere pentru că într-adevăr funcționează principiul liberei aprecieri a probelor, dar acest principiu se raportează la un fond al materialului probator şi ei trebuie să ştie încă de la bun început pentru că de aceea există instituția excluderii și există dezvoltată inclusiv în practica Înaltei Curți de Casație şi Justiție.
• Este în măsură să invoce dosarul RomGaz Interagro, în care Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit o sancțiune sui generis, şi anume neluarea în seamă a probelor prin raportare la anumite vicii care apar pe parcursul procesului şi aici suntem pe această ipoteză.
• La solicitarea instanţei de judecată, arată că instanţa a stabilit această neluare în seamă în 2019 chiar în procedură de cameră preliminară. Într-adevăr, este o procedură separată, dar nu este o sancțiune care să fie inclusă de legiuitor în obiectul camerei preliminare.
• Acela a fost momentul la care s-a dezbătut problema și instanța a stabilit acolo că nu sunt întrunite condițiile pentru a opera excluderea, dar atunci când se va analiza fondul cauzei, instanța apreciază că se impune această sancțiune a neluării în seamă.
• Prin raportare la această chestiune, pentru că nu e o decizie de practică judiciară cu caracter obligatoriu, nu e un izvor de drept, dar a încercat să dea un exemplu, ca instanţa de judecată să vadă o modalitate în care putem să ne raportăm și a faptului că nu a încercat să inventeze dreptul sesizând instanţa de judecată cu această cerere, și anume aceea de a stabili dacă vor fi luate în seamă sau nu anumite mijloace de probă atunci când va dezbate asupra fondului cauzei.
• Aceasta deoarece nu vorbim de coroborarea probelor, ci de posibilitatea ca ele să fie avute în vedere de către judecători pentru că, conform disp. art. 374 alineatul 7 C.pr.pen., aceste probe care au fost administrate la urmărire penală și care au fost contestate de părți și în privința cărora nu s-a dispus reaudierea, readministrarea lor, din punctul său de vedere nu pot să fie avute în vedere de către instanță la deliberare prin interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 374 alin. 7 C.pr.pen.
• Acesta este considerentul şi aici ajungem și vedem și absurdul situației de a nu se mai readministra probe contestate de părți pentru că legiuitorul nu prevede soarta mijloacelor de probă aflate în această situație.
• Legiuitorul a categorisit doar două ipoteze. Ipoteza în care părțile contestă mijloace de probă de la urmărire penală și declarațiile sunt readministrate automat, prin efectul legii, prin simpla lor contestare și ipoteza în care părțile nu contestă și acestea sunt puse în dezbatere contradictorie a părților și sunt avute de instanță la deliberare.
• Dar legiuitorul nu vorbește ce se întâmplă dacă părțile contestă și nu se readministrează. Din punctul său de vedere, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 374 alin. 7 C. pr. pen. ele urmează să nu fie avute în vedere de instanță la deliberare, acesta fiind motivul pentru care a sesizat instanţa cu această cerere”, se arată în documentul citat.

Cum au încercat autoritățile să mușamalizeze dosarul 10 august 2018

Faptele de abuz în serviciu ale ofițerilor din Jandarmerie care au ordonat reprimarea violentă a protestului din 10 august 2018 se vor prescrie la 8 ani de la comiterea acestora, adică în vara acestui an.

• Dosarul 10 august a pierdut doi ani în anchetă în perioada 2018-2020, timp în care cauza s-a plimbat între Secția Parchetelor Militare (unde avea numărul 18/P/2018) și DIICOT (2122/D/P/2019).
• DIICOT investiga atât plângeri ale victimelor împotriva prefectului de atunci al Capitalei, Speranța Cliseru, a șefei MAI Carmen Dan, precum și împotriva celor din conducerea Jandarmeriei, cât și presupuse „acțiuni împotriva ordinii constituționale”, care ar fi fost comise de unii dintre manifestanți.
• Justificarea permanentă a PSD pentru intervenția brutală a Jandarmeriei era că protestatarii din Piața Victoriei ar fi încercat să ocupe Palatul Victoria și să dea o lovitură de stat.
• În 2020, procurorii au găsit „soluția solomonică”: au clasat dosarul cu totul, pe motiv că nu au găsit indicii privind „lovitura de stat”, dar în felul acesta au închis și partea din anchetă cu privire la intervenția brutală a Jandarmeriei la ordinele lui Cătălin Sindile, Sebastian Cucoș și Laurențiu Cazan.

Șefa DIICOT de atunci, Georgiana Hosu, infirmă parțial soluția procurorului de caz și „cartoful fierbinte” ajunge pe masa judecătorilor, sub forma unei cereri de redeschidere a urmăririi penale cu privire la conducerea Jandarmeriei (dosar numărul 26704/3/2020).

• În următorii doi ani, 2020-2021, dosarul se plimbă între instanțe: Curtea de Apel București îl declină la Tribunalul București, unde în cele din urmă este închis.
• În primăvara anului 2021, una din victimele Jandarmeriei de la protestul din 10 august 2018, Ioan Crăciuneanu, a formulat în nume personal plângere împotriva ordonanței de clasare pe numele jandarmilor (dosar numărul 26619/3/2020), separat de procesul prin care procurorul-șef al DIICOT cerea redeschiderea anchetei.
• De data asta, plângerea lui Crăciuneanu este declinată de la Tribunalul București la Curtea de Apel București, unde este admisă pe 16 aprilie 2021.

Inculpații Sebastian Cucoș, Ionuț Cătălin Sindile și Laurențiu Cazan au fost trimiși în judecată abia pe 8 august 2023, dosarul fiind înaintat Tribunalului Militar București.

Acuzațiile procurorilor militari împotriva fostei conduceri a Jandarmeriei

Cucoș, Sindile și Cazan sunt acuzați de abuz în serviciu, în timp ce alți 13 militari din subordine sunt judecați pentru purtare abuzivă în legătură cu intervenția brutală a forțelor de ordine la protestul din 10 august 2018.

Conducerea de atunci a Jandarmeriei ar fi creat o aparență de legalitate atunci când a dat ordinul de evacuare a Pieței Victoria, fără a avea măcar aprobarea prefectului Capitalei de la vremea respectivă, act întocmit ulterior.

În rechizitoriul întocmit, procurorii militari arată că Laurențiu Cazan a întocmit rapoarte în care a scris că de la ora 17.00, manifestanții aruncau în jandarmi cu pietre din pavaj și borduri, „pungi de alcool și urină”, „garduri metalice şi balize” și „obiecte contondente”.

Presiunile asupra prefectului în sensul semnării ordinului de intervenție în forță au fost făcute de comisarul-șef Mihai Dan Chirica (subsecretar de stat al MAI) încă de la ora 20.30, însă Speranța Cliseru a refuzat.

• „Aprobarea dată de prefect pe acel ordin de intervenție, în jurul orei 0.20, a fost, în consecință, una pur formală și nu a vizat evacuarea participanților la protestul din Piața Victoriei.
• Conform mențiunilor înscrise în acest ordin de intervenție, efectivele de jandarmi ar fi trebuit să acționeze în mod gradual în vederea restabilirii ordinii publice doar în zona unde aceasta a fost grav tulburată, pentru a extrage persoanele turbulente din mulțime, a izola zona și a sancționa pe cei ce au comis acte de violență concomitent cu protecția participanților care se manifestau în mod pașnic.
• Ordinul de intervenție nr. S/221652/10.08.2018 a creat astfel aparența unei acțiuni legale de restabilire a ordinii publice și a legitimat folosirea forței și a mijloacelor tehnice din dotare de către efectivele de jandarmi aflate în dispozitivul din Piața Victoriei.
• În realitate însă, intervenția efectivelor de ordine publică nu a respectat cele înscrise în cuprinsul ordinului respectiv, acțiunea militarilor jandarmi răsfrângându-se asupra tuturor manifestanților din Piața Victoriei, inclusiv asupra celor pașnici, a copiilor și a persoanelor cu semne vădite de invaliditate, nefiind astfel asigurată protecția lor”, se arată în rechizitoriu.

S-a constatat că, în baza ordinelor primite la ora 23.11 de la inculpații mr. Cazan Laurențiu Valentin, col. Sindile Ionuț Cătălin și col. Cucoș Gheorghe Sebastian, de a se interveni în forță asupra protestatarilor adunați în Piața Victoriei în vederea dispersării acestora, efectivele de jandarmi au utilizat importante cantități de muniție asupra protestatarilor, constând în grenade de mână cu efect acustic, grenade de mână cu efect iritant lacrimogen, pulverizatoare de capacitate mărită și cartușe de calibru 38 mm și 40 mm cu efect iritant lacrimogen.

O parte din această muniție a fost utilizată în mod necorespunzător de către efectivele de jandarmi, provocând unor manifestanți leziuni corporale constând în arsuri, entorse, fracturi sau afecțiuni ale căilor respiratorii, ce au necesitat pentru vindecare între una și 50 de zile de îngrijiri medicale.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 13

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro