Mergi direct la conținut »
Radu Umbreș, antropolog român cu masterat la Oxford: "Natura nu se votează la referendum"
Ştiri Libertatea > Ştiri > Radu Umbreș, antropolog român cu masterat la Oxford: "Natura nu se votează la referendum"

Radu Umbreș, antropolog român cu masterat la Oxford: „Natura nu se votează la referendum”

Radu Umbreș, semnatarul acestei analize, este antropologdoctor în antropologie socială la University College London, cu master în sociologie la Universitatea din Oxford.  Este al doilea său text pe tema referendumului, după cel de săptămâna trecută, care a suscitat vii, dar civilizate discuții. Libertatea și-a făcut o datorie de onoare din a prezenta puncte de vedere diverse în legătură cu referendumul pentru definirea familiei. De la purtătorul de cuvânt al Patriarhiei și până la cercetători din diverse domenii, la oamenii obișnuiți, indiferent de opțiunea lor de vot, ”DA” sau ”NU”, toate pozițiile și-au găsit o reflectare în ziar și pe site.

De Radu Umbreș

Fiecare opțiune e importantă și argumentele fiecăruia trebuie respectate. Dar ar fi greșit să ne conducem votul la Referendumul pentru familie pe ideea  „ce e natural”. Pentru că omul e singurul animal care, prin legile sale, influențează legile naturii, nu se supune lor orbește!

Pe buzele și în mințile multora atunci când este vorba de referendum stă cuvântul „natură” și inruditele sale: „natural”, „firesc”, „normal”.

Însă cei care vor folosi ideea de „natural” pentru a justifica schimbarea Constituției pleacă de la o idee profund greșită.

Din punct de vedere științific, „legile naturii” nu au un conținut moral. Oricât de scandalos sună, natura nu ne spune nimic despre bine sau rău.

„Legea” ca normă socială versus „legea” ca descriere a realității

Cuvântul „lege” poate fi folosit în două moduri.

  1. Unul este conceptul juridic de normă socială, comportamentele pe care o societate le consideră bune sau permise.
  2. Celălalt este conceptul folosit în fizică sau chimie în sensul de cauzalitate sau regularitate.

Sunt însă două concepte complet diferite. Legea gravitației descrie cum un corp este atras de alt corp. Legea căsătoriei spune cine se poate căsători cu cine și ce trebuie să facă în căsătorie.

Reacția lui Adrian Năstase după ce a aflat că Iohannis vrea să-i retragă decorația
Recomandări

Reacția lui Adrian Năstase după ce a aflat că Iohannis vrea să-i retragă decorația

Nu putem încălca sau schimba legea gravitației, ea se aplică și dacă nu credem în ea sau nu ne convine. Dar legea căsătoriei poate fi încălcată și poate fi schimbată.

Are biologia „legi”?

Radu Umbreș, antropolog

Radu Umbreș, antropolog

În biologie, de pildă, nu se folosește conceptul de „lege”. Se folosește cel de „mecanism”. Un mecanism e o înlănțuire de legături cauza-efect. Prin contactul între organele reproductive ale celor două sexe se reproduce omul.

Dar nu există o necesitate morală, ca în cazul legilor umane, ci o regularitate cauzală. Biologia nu ne spune ce ar trebui să se întâmple, ce este bun sau rău la fel cum astrofizica nu ne spune dacă este bine sau rău că Soarele va exploda și va distruge Terra în câteva miliarde de ani.

Cadoul lui Dragnea de care Orban nu s-a atins. De la cine a primit Sevil Shhaideh 170.000 de euro
Recomandări

Cadoul lui Dragnea de care Orban nu s-a atins. De la cine a primit Sevil Shhaideh 170.000 de euro

Natura nu este fundamentul moralității umane

Există o diferență fundamentală între legile umane și mecanismele biologice. Să o ignorăm este nu doar greșit, ci profund periculos.

Cineva poate invoca natură astfel: „biologia ne spune că oriunde, oricând, un pui se naște dintr-o femelă fecundată de un mascul. Deci căsătoria trebuie să fie între un bărbat și o femeie”. Acest raționament suferă de ceea ce David Hume a numit „eroarea naturalistă”. Dacă ceva este natural, nu înseamnă că trebuie să fie neapărat acceptabil, dezirabil sau corect moral. „Legile” (adică mecanismele) biologiei nu fac nicio diferența între un act sexual neconsensual și unul consensual. Dacă un copil apare la fel de natural în urma unui viol precum într-o relație de iubire, atunci spunem că amandoua sunt acte morale? Evident, nu! Natura în întregul ei nu are legi morale. Ele apar doar într-o parte a naturii: odată cu oamenii.

Reacție total neașteptată, Tolo îl apară pe Arafat după ultimele declarații ale lui Klaus Iohannis
Recomandări

Reacție total neașteptată, Tolo îl apară pe Arafat după ultimele declarații ale lui Klaus Iohannis

Moralitatea legii umane controlează natura, nu invers

Din câte cunoaștem despre natură, niciun alt animal nu are conceptul de „moralitate”, de „just”, „drept”, „bun”. Ceea ce vedem noi ca „bunătate” a animalelor este modul nostru de a ne imagina comportamentul lor. Dar sunt doar metafore.

O pisică nu are ideea de „moral” sau de „obligatoriu” când își apară puii. Pur și simplu o face, fără să aleagă sau să gândească sau să se justifice în fața altor pisici sau să le convingă să își apere puii.

Moralitatea umană nu este determinată de biologie, ba chiar e invers, etică omului guvernează natura. Nu înseamnă că legea este indiferență față de biologie.

Un bărbat poate fi obligat instituțional să își recunoască paternitatea biologică și să contribuie la bunăstarea copilului. O mamă biologică este automat mama legală atât timp cât își respectă obligațiile de a crește și proteja interesele superioare ale copilului. Dar dacă un părinte natural își maltratează copilul, acesta din urmă va fi luat și dus în siguranță, în ciuda relației biologice. Își poate chiar abandona copilul, iar legea îi va lua rolul de părinte social dacă nu vrea sau nu poate să fie părinte.

Biologia este deci materialul brut de lucru al rudeniei legale, realitatea empirică pe care legea o modelează în termeni legali. Nu oferă sursele și întemeierea moralei.

Natura rudeniei umane depășește rudenia biologică

În natură, oamenii sunt speciali în multe feluri. Că antropolog, mă fascinează moralitatea rudeniei. Homo Sapiens este între puținele specii care practică alo-parentajul, adică creșterea copiilor (și) de către alți indivizi decât părinții biologici.

Găsim asta de la triburile de vânători-culegători la familiile din Norvegia. Unii dintre acești alo-părinți sunt rude de sânge (bunici, frați, mătuși sau unchi). Alții însă nu au nicio legătură biologică cu copiii.

Pe vremuri, englezii spuneau că este nevoie de un întreg sat ca să crești un singur copil. Statul modern completează sau înlocuiește rolul părinților prin servicii de educație, sănătate, asistență socială.  La fel, credincioșii se adresează, pe bună dreptate, cu „părinte” sau „maică” unor experți religioși cărora le acordă autoritate morală.

Adopția este un alt mod în care oamenii, că și alte specii, îngrijesc un organism care nu este înrudit biologic cu ei. Antropoloaga Sarah Hrdy consideră chiar că intensitatea alo-parentajului uman a diferențiat specia noastră de alte primate sau mamifere unde un pui separat de părinții biologici are parte de o viață scurtă și crudă.

Probabil ați văzut imagini cu pisici care „adoptă” boboci de rață. Ne fascinează aceste cazuri pentru că sunt incredibil de rare, la fel cum pisicile nu cresc de regulă puii altor pisici. Mecanismele biologice fac că marea majoritate a pisicilor să trateze rățuștele ca hrană iar puii altor pisici cu indiferență sau chiar cu violență.

La oameni lucrurile stau exact invers. Apărăm copiii în societate ca și cum ar fi ai noștri, îi educăm și îi încurajăm.

Priviți spitalele, universitățile, sau catedralele și veți vedea cum societatea umană a evoluat datorită capacității noastre morale de a depăși interesele biologice imediate, inclusiv în creșterea copiilor.

Ce putem învăța de la natură că să fim morali

Puțini au reușit să ne facă să înțelegem biologia precum Richard Dawkins. Iată ce spune el despre moralitatea naturii: „să încercăm să învățăm generozitatea și altruismul, pentru că suntem născuți egoiști”.

Biologia nu are moralitate. Are doar mecanisme prin care genele sunt transmise de la o generație la alta. Însă succesul speciei umane se bazează pe generozitate și altruism, fără de care nu am fi putut trăi în triburi preistorice, cu atât mai puțîn în civilizația contemporană.

Întrebat cum putem privi homosexualitatea din perspectiva biologiei, Dawkins a răspuns:

„Evoluția este explicația pentru de ce existăm. Nu este ceva care să ne călăuzească viețile în societate. Ce avem nevoie cu adevărat este o societate anti-Darwiniană în sensul în care nu dorim să trăim într-o societate în care cei puternici îi suprimă pe cei slabi. Vreau să trăiesc într-o societate în care avem grijă de cei bolnavi, avem grijă de cei slabi, avem grijă de cei oprimați”.

Putem folosi multe justificări pentru referendum. Și e libertatea fiecăruia să voteze așa cum dorește, conform propriilor idei despre viață. Într-o democrație, nici un vot nu e nedemn și e important să ne respectăm acest drept unii altora. Dar justificarea votului nu e  biologia, căci mecanismele ei funcționează cu indiferență față de moralitatea umană. La fel de indiferent că legea gravitației atunci când un om împinge un alt om într-o prăpastie. Când se întâmplă asta, e natural, dar niciodată moral.

foto: 123rf.com

Close
Închide
  Close