Sunteţi de acord sau nu cu mărirea în 2010 a TVA, suportată de cumpărători, idee lansată de preşedintele Băsescu la o întâlnire cu oamenii de afaceri şi agreată de Boc şi Pogea? Sau: Sunteţi de acord sau nu cu mărirea impozitelor şi preţurilor cu circa 20% în 2010? Ori: Sunteţi de acord cu modul în care Guvernul combate criza economică? Acestea şi multe altele ar fi fost întrebări posibile pentru un referendum.
Aşa încât populaţia să se poată pronunţa oficial asupra gestionării de către Cabinetul Boc, prin acţiuni adesea iniţiate sau girate de preşedinte. Astfel că – în timp ce ţările occidentale ies din criză, iar cele centrale şi est-europene au un curs pozitiv – România a rămas singura cu trend negativ, afundându-se şi mai mult în mlaştină. Ba vin şi buimăcitoarele scumpiri la alimente şi utilităţi, de peste două luni.
În loc de astfel de chestiuni vitale pentru 90% din populaţie, preşedintele Băsescu impune un referendum cu răspuns plătit, în scop pur electoral: “Da”-ul se va transfera subliminal şi pe pătratul cu numele său de pe buletinul de vot. Sigur că numărul de parlamentari poate fi redus, deşi din 2013 toate ţările UE vor avea parlamente bicamerale.
Dar asta nu-i tema urgentă, esenţială, ci acum e o diversiune. Şi fie-mi îngăduită o întrebare pentru “constituţionalistul” Boc, cel care, demis fiind, nu poate semna decât “acte necesare pentru administrarea treburilor publice” (art. 110 din Constituţie): Este referendumul o chestiune curentă, chiar stringentă?