Reportaj de la singurul spital unde animalele fără stăpân au prioritate. „Am tratat și căței prin gard, pentru că ne rugau oamenii aflați în carantină”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
În spitalul Center of Hope din satul Piteasca, Ilfov, animalele abandonate sau din familii vulnerabile primesc tratament și trec prin operații care le salvează viața. Se întâmplă datorită programului social al instituției, Homeless Animal Hospital, cu peste 14.000 de donatori lunari.
Cuprins:
Medicul veterinar Aurelian Ștefan deschide ușa cuștii lui Billy, un rottweiler de vreo trei ani, și îi dă drumul într-o curte mică a spitalului pentru animale Center of Hope. Într-o dimineață înnorată din prima săptămână a lui noiembrie, câinele de 40 de kilograme miroase grăbit fiecare colț și aleargă chiar și cu picioarele din spate ușor slăbite, pe care le scapă puțin de sub control. Cine nu știe că s-a recuperat în proporție de 90% după o fractură de coloană nici nu observă.
Spitalul veterinar Center of Hope, din satul Piteasca, județul Ilfov, la 22 de kilometri de București, este singurul din țară cu peste 70% dintre pacienți animale fără stăpân sau ale unor oameni care n-au resurse să le plătească tratamentele.
Această clinică privată desfășoară, din 2017, programul social Homeless Animal Hospital datorită donațiilor. Așa a ajuns să primească în total 10.000 de câini și pisici pe an, dintre care 3.000 de animale fără stăpân, în stare foarte gravă.
Billy e cazat în acest spital de 105 zile. A trecut cu stăpânul printr-un accident de mașină acum mai bine de trei luni și a rămas pe marginea străzii, până l-a transportat cineva la un adăpost. Apoi, l-a adus în acest spital, unde medicii l-au recuperat aproape complet; atunci nu mai putea deloc să meargă.
Ca și în cazul altor căței, veterinarul Aurelian Ștefan, coordonatorul echipei, o să anunțe pe rețelele de socializare când îl vor da pe Billy spre adopție. Sau vor căuta stăpânul potrivit într-un grup mai restrâns, printre cei care l-au susținut financiar, dornici să găsească soluția cea mai bună pentru el.
„Facem un triaj, cazurile mai grave ajung la noi”
Lângă intrarea în spital se află un cântar pe care medicii și asistenții îi așază pe noii pacienți, astfel încât să știe în ce cantitate să le administreze medicamentele. La 10.30 intră în recepție o femeie cu păr creț, la vreo 60 de ani și înaintează, în timp ce ține ferm mânerul cuștii de transport. Prin grilajul ușii se zăresc două pisici alb-negru. „Le-am adus pentru sterilizare”, îi spune recepționerei. Aceasta anunță unul dintre specialiști să le pregătească pentru scurta operație.
Cum treci de recepție, pătrunzi în sala în care se tratează urgențele. O pisică la perfuzie privește cu ochi mari spre aparatul de fotografiat; acum, după operație, poartă un guler de protecție în jurul capului.
Pe o masă metalică stă în picioare o cățelușă bolnavă de cancer care refuză să mai mănânce, iar în jurul ei roiesc patru membri ai echipei. Spre deosebire de multe animale devenite pacienți în Piteasca, ea are stăpân, însă trebuie să o aștepte în afara spitalului.
Multe persoane care găsesc pe stradă animale lovite de mașină, în special în Ilfov și București, speră să poată fi salvate în acest spital, așa că vin aici cu ele valvârtej. Sunt mai ales câini și pisici, rar tratează medicii un iepure sau o găină.
Într-o altă sală se oferă servicii de radiologie, inclusiv pentru animalele abandonate, cărora veterinarii le pun la dispoziție întregul echipament al spitalului.
„În unele zile avem numai urgențe”, spune una dintre asistente, în uniformă înflorată, în timp ce ne arată mica lor farmacie cu rafturi albe care găzduiesc tot soiul de cutii și pastile. „Facem un triaj, cazurile mai grave ajung la noi”, explică Aurelian Ștefan, altfel nu s-ar putea ocupa ca la carte de toți pacienții.
„Am tratat căței prin gard, pentru că ne rugau cei aflați în carantină”
Pe cei în recuperare sau aproape vindecați îi cazează într-o sală mai mare, pe fiecare în cușca lui. Tedi, de exemplu, un pui de câine negru cu pete cafenii, își revine după o fractură la picior. „Domnii care l-au adus ziceau să-l eutanasiem”, îi amintește dezamăgită o asistentă de-ale lui Aurelian Ștefan. „Cum să-l eutanasiem? Nu”, răspunde el, după care scoate telefonul mobil și îl fotografiază. Când o să-l dea spre adopție, o să aibă nevoie de aceste poze.
Unii cred că spitalul din Piteasca este un fel de adăpost pentru animale, dar medicii doar colaborează cu adăposturi și cu diverse persoane ca să le găsească o locuință animalelor pe care nu le așteaptă nimeni la poartă după tratament.
„Am vrea să plece de la noi și să-l vedem pe omul care vine să îl ia”, spune veterinarul. „Nu avem spațiu suficient, doar boxe de spital. Dacă stă foarte mult aici, un animal se plictisește, devine irascibil”, mai explică acesta. Se mai joacă cu ei cei patru voluntari.
Una dintre schimbările din pandemie a fost că lumea a început să le lase pisici și câini în curte. Înainte, nu se trezeau cu animale abandonate, poate unul-două din când în când. „Să se adune 15, ni s-a părut destul de grav”, spune Aurelian Ștefan.
Și relația cu stăpânii s-a schimbat, nu mai stau zece în sala de așteptare, ci rămân afară. O consultație acum durează mai mult pentru cei cu proprietar, căci absența stăpânului îi face mai stresați și abia cooperează. „Am avut mai mult de muncă în pandemie, pentru că unele clinici s-au închis și unii medici și-au restrâns activitatea”, precizează veterinarul. „Să închidem ar însemna o înfrângere, pentru că ducem o luptă zilnică cu abandonul și cu puii nedoriți”.
În pandemie sunt obligați să fie atenți la simptomele animalelor legate de infecția cu noul coronavirus: dacă tușesc, au febră sau respiră greu, mai ales la cei care au stăpâni confirmați cu boala. În general, noul coronavirus e inofensiv pentru animalele de companie și se transmite destul de greu, însă Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor din SUA le recomandă stăpânilor să se izoleze de ele dacă au simptome sau sunt bolnavi de COVID-19.
Spre deosebire de 2019, în ultimii doi ani, acești veterinari s-au deplasat frecvent pentru urgențe la domiciliu să ajute câinii cu afecțiuni variate. „Am tratat căței prin gard, pentru că ne rugau cei aflați în carantină să mergem la ei”, povestește Aurelian Ștefan. „A trebuit să devenim mai flexibili în ce făceam, din cauză că stăpânii nu puteau să părăsească locuința. Și acum se întâmplă cam la fel, doar că lucrurile s-au mai fluidizat odată cu certificatul verde”.
Cum îi oferi primul ajutor unui câine: respirație gură la gură și masaj cardiac
Aurelian Ștefan simte că echipa formată din 18 medici, asistenți și șoferi s-a apropiat în pandemie. Se bucură că au rămas toți motivați să-și continue activitatea, cu precădere într-o vreme incertă, când nu știau ce urma să se întâmple cu donațiile și dacă mai puteau susține proiectul social în jurul căruia să strânseseră.
Și obiectivele educaționale le-au pus pe pauză în martie 2020. Abia organizaseră două seminarii la etajul clădirii, când i-a lovit carantina. La cursuri au participat câte 40 de persoane ca să învețe despre mituri legate de animalele de companie și cum să le acorde primul ajutor.
Printre mituri se numără următoarele: că animalul trebuie să facă măcar o dată pui și că la patru-cinci luni e prea mic să fie sterilizat.
Cursanții, în mare parte din Ilfov și București, au descoperit că unui cățel sau unei pisici îi poți oferi primul ajutor cam cum procedezi în cazul oamenilor. Au exersat respirația gură la gură pe animăluțe manechine și le-au făcut masaj cardiac. Au mai învățat să le ia pulsul, să-și pună mănuși chirurgicale corect, dar și să oprească o hemoragie. „Îți învingi frica și apeși locul de unde curge sânge!”, precizează dezinvolt veterinarul.
În plus, medicii le-au explicat la ce vârste se fac vaccinurile și de ce e importantă sterilizarea - ca să nu mai sufere animalele pe străzi sau, uneori, chiar și în adăposturi. De aceea, pe lângă animalele care îi vizitează săptămânal pentru sterilizare, pleacă în acest scop cam o dată pe lună prin țară și operează gratuit câini și pisici.
S-a întors cu 10.000 de euro de la maratonul din Londra
Absolvent de Medicină Veterinară în 2004, Aurelian Ștefan a ridicat spitalul Center of Hope acum patru ani, în satul unde a copilărit, în locul unei case bătrânești în care s-a născut mama lui. A primit sprijin și din partea ONG-ului Romania Animal Rescue, fondat de un cuplu de americani cu care colaborase mai multă vreme.
În urma programului social Homeless Animal Hospital, au astăzi mai puțini pacienți cu stăpân decât la început. „A trebuit să ne reorganizăm și să facem fundraising”, povestește veterinarul. Strânge bani de la donatori prin asociația World Animal Veterinary Emissaries, al cărei președinte este, ca să acopere costurile de personal și medicamentele, iar la aparatură toți pacienții au acces fără restricții.
Pe pagina de Facebook Veterinarescu, cu 29.000 de urmăritori, și în grupul „Pune 10 lei sau 3,5% din impozit la treabă!”, cu 14.000 de membri cotizanți lunar, medicul anunță doar 10% dintre cazuri, pentru că își dă seama că donatorii nu pot reacționa la toate. De obicei, le alege pe cele mai impresionante. „Cerem 10-15 lei continuu, că altfel lumea crede că suntem OK”, spune el. A alergat și maratoane pentru noi resurse financiare, inclusiv la London Marathon din capitala Marii Britanii, în 2019, competiție caritabilă importantă, de unde a revenit cu 10.000 de euro.
Dar în spital nu prea mai e timp de povești, o doamnă aduce în brațe cu pași repezi, însoțită de fiica ei cu suzetă în gură, un câine de 14 ani bănuit de accident vascular cerebral și toată lumea dispare în spatele ușilor.
